Unboxing. Delicii vegane organice de la Obio.ro

Ieri am primit un nou pachet cu produse vegane raw de la prietenul Adrian si Obio.  Va arat ce am gasit in cutie 🙂

Planeta Pamant in cifre

Pamantul se afla acum in mijlocul  celei de-a patra exctinctii in masa  si noi avem “onoarea” de a martorii acesteia. Disparitii ale diverselor specii au loc mai repede decat oricand in istoria planetei. In ultimii 150 de ani, ecosistemele planetei au pierdut peste 400 de specii iar biologi din toata lumea sunt de parere ca acesta este doar inceputul. Daca omenirea isi continua practicile curente fara nici o schimbare, in urmatorii 35 de ani, vom pierde aproximativ 37% din totalul speciilor de vietuitoare.

Schimbarea climei si incalzirea globala au si ele un rol in aceasta avalansa de extinctii iar oamenii contribuie la exacerbarea acestor 2 mari factori. Dar cauza principala a acestei extinctii moderne este fara urma de indoiala cresterea globala a cererii de carne ale carei urmari sunt degradarea solului, imputinarea si poluarea resurselor de apa si a despaduririle masive.
Din 1960 si pana in prezent consumul de carne a crescut cu 24%, cerintele venind in principal din partea societatilor dezvoltate din vest. Cu fiecare an care trece, numarul animalelor mari (bovine, oi, capre, porci) creste cu 25 000 000 pe an, solicitand din ce in ce mai multe resurse pentru cresterea lor. Se anticipeaza ca numarul bovinelor, responsabile pentru eliberarea in atmosfera a periculosului gaz metan cu efect de sera foarte puternic, sa creasca cu peste 1 000 000 000 pana in anul 2050.
Suprafata zonelor cu cea mai mare biodiversitate ale planetei, a fost redusa cu 90%, insumand acum doar 2% din suprafata totala uscata a planetei. Datorita fertilitatii lor, aceste ultime zone salbatice ramase, ar putea fi zonele tinta pentru industria de crestere intensiva a animalelor, iar daca se va intampla acest lucru, se vor pierde inca 50% din suprafata acestor ultime zone salbatice.
Aproximativ 30% din totalul mancarii produse- in valoare de aproximativ 48 000 000 000 $ este aruncata DOAR in SUA in fiecare an, lucru care face sa creasca continuu cererea de mancare si in special carne. Aceste practici de risipa care au loc in toate tarile vestice cu precadere, pe langa presiunea suplimentara pusa pe resursele limitate, sunt si profund imorale si crude. In timp ce muntii de mancare aruncata cresc zilnic la marginea metropolelor vestice, in multe din tarile lumii a treia, se moare de foame la propriu.

Ce putem face noi, ca oameni simpli dar multi? Putem reduce trepat alimentele de origine animala pana in momentul cand vom adopta o alimentatie vegana in totalitate. Ceea ce nu inteleg multi este ca nu putem trai pe o planeta moarta, populata de o singura specie. Ajutand pamantul sa supravietuiasca, de fapt ne ajutam pe noi sa supravietuim.

Pentru planeta noastra

Deforestation

Povestea unei transformari personale- Ultima parte

… o transformare initiata de destin si continuata de mine. Este relatarea unei lupte cu mine insumi, o lupta cu suferinta, cu depresia, cu deznadejdea… Dar este si povestea unei descoperiri, a renasterii, a devenirii si a vindecarii, care continua si acum.  Aceasta este un rezumat al ultimilor 4 ani si ceva din viata mea, ani plini de schimbari pe multe planuri. Astazi va ofer a treia si ultima parte. Cine nu a citit prima parte, o gaseste AICI , iar a doua parte AICI.

Capitolul III- Mitul proteinei si recuperarea fizica

Acesta sunt eu dupa 1 an si 7 luni de cand am inceput sa mananc fructe ca parte majoritara in alimentatia mea. Optiunile si preferintele mele alimentare au fost in continua schimbare functie de informatiile pe care le gaseam. Pentru ca educatia este un proces care nu se termina niciodata. Alimentatia mea a avut un procent mare de hrana nepreparata termic inca de la inceput, fiind alcatuita in mare parte din salate de legume si frunze, nuci si seminte.  Fructele ocupau un loc modest doar dimineata in combinatie cu diverse cereale. Totusi am fost multumit o perioada buna. Cu timpul, fructele au inceput sa devina mai importante calitativ si cantitativ in alimentatia mea, atat dimineata cat si pe parcursul zilei. Abia cand am inceput antrenamentul pentru cursa de ultra anduranta pe bicicleta, am incepu sa maresc proportia de fructe la aproximativ 50-70% din hrana zilnica. Si de atunci merg pe acest drum dulce al fructelor, avand cel putin 2 mese cu fructe pe zi, iar de multe ori chiar intreaga zi, functie de sezon si disponibilitate.

In cercetarea mea asupra necesarului de proteine si a masei musculare, am aflat despre cate prejudecati exista pe acest subiect si ca nevoia exagerata de proteine a omului este un mit ingenious si insidios construit. Informatiile din media referitoare la necesarul proteic zilnic al oamenilor sunt bazate pe niste date apartinand unui studiu vechi de cateva zeci de ani, facut pe sobolani. Dar acestia au o rata de crestere mult mai mare decat a omului datorata continutului mare de proteine si grasimi din laptele destinat lor. A compara nevoile lor proteice cu cele ale oamenilor este o presupunere falsa inca de la inceput. Nevoia noastra de proteine in cantitati asa mari este cel putin supraevaluata. Cat despre calitatea superioara a proteinei de origine animala, aceasta este o minciuna, avand in vedere faptul ca orice procesare indelungata la temperatura inalta (necesara in cazul carnii) reduce biodisponibilitatea proteinelor. Daca mai luam in considerare si cantitatea uriasa de energie investita de corpul nostru pentru digerarea carnii si desfacerea proteinelor in aminoacizi, si devine lesne de inteles de ce este mult mai logic sa furnizam corpului direct aminoacizi.

Am inceput sa lucrez mai intens cu greutati din Iunie 2014 si pana in acest moment am reusit sa imi reconstruiesc masa musculara diminuata dupa cei cativa ani de pauza. Am realizat acest lucru cu nimic altceva in afara de alimente vegetale  dintre care fructele au constituit partea majoritara, cu ceva adaos de seminte din cand in cand. Ce, cat si cum mananc eu poate fi vazut cu usurinta la o simpla vizita pe blogul meu. Progresul in recuperare a fost lent la inceput si din punct de vedere vizual, nici nu parea ca exista. Frustrarea pe care am simtit-o este dincolo de cuvinte. Dar stiam ca trebuie sa imi acord mai mult timp. Am perseverat si uneori am impins limitele durerii pe care mana mea le putea suporta. Mai am mult de muncit dar macar acum stiu ca este posibil si ca functioneaza. Radiografiile periodice aratau ca oasele se vindeca “frumos”, dupa parerea medicilor, iar asta aduce in discutie problema calciului, un alt mit social si medical. De vreme ce oasele s-au sudat avand acest tip de alimentatie, nu se pot trage decat 2 concluzii: ori alimentele pe care le mananc eu de peste 3 ani incoace au calciu suficient, ori nu am mai pierdut calciu ca urmare a unei aciditati excesive si corpul a valorificat mult mai bine ceea ce déjà exista si ceea ce primea. As putea spune ca  atunci cand am inceput recuperarea, am inceput simultan, fara sa intentionez, si un mic proiect personal, de a dovedi ca se poate construi si mentine  masa musculara cu o alimentatie preponderant crudivora de origine vegetala.

Post Scriptum- Vindecarea interioara

Acestea sunt doar numere  acum. Cele mai importante schimbari au avut loc in mintea si inima mea. Ambele s-au deschis ca sa renunte la multe  ca apoi sa fie umplute de altceva. Vechea mea viata s-a sfarsit intr-o secunda, mai mult sau mai putin, in sunete de sticla sparta si metale indoite. Noua viata a inceput cand m-am trezit pe asfaltul incins privind norii de pe cer, avand drept muzica plansetele unui copil mic. Prima etapa a noii mele calatorii nu a fost deloc usoara, ci lunga si dureroasa. Dar necesara si inevitabila. Pentru a  face loc in interior noilor valori si concepte, mai intai a trebuit sa renunt la unele dintre vechile cai si invataturi. A trebuit sa invat cum sa ma accept pe mine asa cum eram si sa nu ma mai invinuiesc. A trebuit sa invat cum sa ma iubesc ma intai pe mine, ca sa pot sa accept si sa iubesc pe altii. In timp ce scriu aceste cuvinte, inca mai incerc si inca mai invat. Nu am reusit inca sa fac asta si stiu ca pana nu ma voi accepta cu totul asa cum sunt, ranile din interior nu se vor inchide. Cred ca in asta consta vindecarea. Acceptare si iubire, atat oferite cat si primite.

P.S.2 M-am intrebat adesea daca m-as putea intoarce in timp in ziua aceea, oare ce as alege? Sa evit  tragedia  cu riscul de a ramane neschimbat si a nu descopri niciodata aceasta noua lume? In speranta ca poate voi ajunge in acelasi punct in care sunt acum pe alte cai, mai putin dureroase? Inca nu am gasit un raspuns la aceasta intrebare. Si cred ca imi e teama de acest raspuns. Dar sigur e ceva ce ma va bantui mult timp de acum inainte. Sper doar ca nu toata viata.

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut povestea mea de transformare !

Povestea unei transformari personale-Partea a doua

… o transformare initiata de destin si continuata de mine. Este relatarea unei lupte cu mine insumi, o lupta cu suferinta, cu depresia, cu deznadejdea… Dar este si povestea unei descoperiri, a renasterii, a devenirii si a vindecarii, care continua si acum.  Aceasta este un rezumat al ultimilor 4 ani si ceva din viata mea, ani plini de schimbari pe multe planuri. Astazi este randul partii a doua din cele trei. Cine nu a citit prima parte, o gaseste AICI .

Capitolul II- Urmarile si tranzitia

Acesta sunt eu la 3 ani si 2 luni dupa trecerea de la alimentatia traditionala catre una de origine vegetala, preponderent crudivora. Dar sa dau timpul  inapoi, macar din cuvinte daca altfel nu se poate. Dupa operatia initiala care a urmat accidentului, mi s-a spus de catre chirurg sa mananc multe produse lactate si sa iau suplimente de calciu pentru a ajuta la sudarea oaselor, ceea ce am si facut. Cand doctorul vorbeste, pacientul asculta. Nici nu pot spune cate lactate am mancat in urmatoarele 9 luni, fara a mai mentiona suplimentele. Apoi medicul a decis  ca e in regula sa imi scoata “fiarele” din mana si la scurt timp dupa aceasta a doua operatie, unul dintre oasele antebratului, radiusul a cedat si s-a rupt din nou. De data asta chiar sub ochii mei. A treia interventie chirurgicala a venit cu “jucarii” noi din titan care mi-au tinut companie urmatorii 2 ani. Dar in acesti 2 ani nu am fost “cuminte” chiar de tot, am urcat pe Elbrus intr-o expeditie de 2 saptamani in muntii Caucaz in august 2012 (aveam déjà cateva luni de cand schimbasem alimentatia) si am pedalat pana la Cluj in iunie 2013, acoperind 532 km in 28 de ore.

Dupa aceasta noua “evolutie” a situatiei mele, am inceput sa ma intreb cum de s-a ajuns aici. Am inceput sa pun la indoiala sfatul doctorului, tot ce stiam si mi s-a spus inca din copilarie si toata viata mea de adult pana in acel moment. Au trecut aproape 3 luni de cand am aflat prima informatie despre balanta PH-ului in corp, efectul ei asupra metabolismului calciului, si pana la momentul in care am decis sa imi schimb radical alimentatia. Trei luni in care m-am documentat in fiecare zi despre influenta alimentatiei asupra sanatatii omului. Am devenit astfel autodidact in orice domeniu care avea relevanta pentru situatia mea: fracturi ale oaselor, sudarea si regenerarea lor, absorbtia calciului si metabolismul lui, recuperarea muschilor si a ligamentelor, nutritie, metabolism si toate procesele constiente si inconstiente din spatele lor.

Toata aceasta informatie noua a fost ca un val de speranta iar eu m-am deschis cu totul ca sa o primesc. In timpul cautarilor mele, inevitabil, am dat peste aspectul etic si moral din spatele obiceiului nostru de a manca lactate, carne, oua,  peste toate ororile din interiorul sistemului de crestere intensiva a animalelor si modul in care ajunge in comert, frumos ambalata, carnea animalelor. La randul lor, aceste dezvaluiri noi pentru mine, mi-au condus atentia catre implicatiile ecologice ale industriei de productie a carnii pentru consum si devastarea la scara inimaginabila pe care o producem mediului natural, devastarea aproape ireversibila pe masura ce aceste practici continua. De asemenea, am devenit constient si de alte produse de origine animala, precum blana, pielea si alte produse care la un moment dat in obtinerea lor au implicat sub orice forma un animal.

Datele erau pur si simplu imposibil de ignorat, m-au socat enorm si m-au facut sa realizez cata nedreptate fata de alte fiinte si fata de natura a creat stilul meu de viata de pana atunci. Si m-a facut sa mai constientizez ca toate aceste fapte si informatii sunt ascunse cu viclenie fata de oameni, astfel incat durerea, suferinta si moartea animalelor si distrugerea cauzata planetei noastre, sa nu ajunga la publicul larg. La consumatori. Toate aceste noi argumente s-au adaugat motivului medical  si intr-o Luni insorita de octombrie, anul de gratie 2011, am lasat in urma vechile obiceiuri alimentare si am adoptat alimentatia vegetala lipsita de cruzimea fata de animale.

Cateva din articole si filme care mi-au deschis mintea  si m-au scos din ignoranta in care traiam: Earthlings ; Prezentarile video ale Dr. Calin Marginean ; How You Rot & Rust . Mai multe informatii pe aceste subiecte gasiti aici : Pentru oameni ; Pentru animale ;  Pentru planeta .

Va urma…

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut povestea mea de transformare !

Povestea unei transformari personale- Partea intai

… o transformare initiata de destin si continuata de mine. Este relatarea unei lupte cu mine insumi, o lupta cu suferinta, cu depresia, cu deznadejdea… Dar este si povestea unei descoperiri, a renasterii, a devenirii si a vindecarii.  Aceasta este un rezumat al ultimilor 4 ani si ceva din viata mea, ani plini de schimbari pe multe planuri. Astazi va ofer prima parte din cele trei.

Un moment de luciditate

Chiar si un singur moment in timp poate sa iti schimbe viata asa cum nu ti-ai imaginat. Acestea sunt cateva ganduri si trairi izvorate din adancurile mele carora nu le-am dat glas niciodata, despre un eveniment care m-a condus, pas cu pas, catre o mare schimbare in viata. Este ceva foarte personal, nu imi este usor sa vorbesc despre asta si am lasat pe dinafara cateva detalii socante, dar aceasta este, pe scurt, povestea care mi-a schimbat viata. Scopul ei este sa inspire alti oameni prinsi intr-o lupta mai mult sau mai putin similara celei pe care am dus-o si o duc eu. Sper ca sinceritatea mea va ajunge la cei care au nevoie de speranta si le va da macar idei  si o doza de optimism.

Capitolul I- Cat ai clipi din ochi

Acesta sunt eu dupa aproape 4 ani si jumatate de la un eveniment hotarator pentru cursul vietii oricarui om, care m-a facut sa pun la indoiala tot ceea ce credeam ca stiu despre orice. Care m-a facut sa-mi reconsider viata sub fiecare aspect al ei, de la ce mananc pana la cum gandesc si simt, cum relationez cu alte fiinte, cu mediul in care traiesc, cu planeta noastra si in cele din urma cu Universul. Un impact frontal intre o masina si motocicleta mea a fost cel care (printre  altele) era sa ma desparta de antebratul stang, urmarea fiind  pierderea capacitatii de a face doua lucruri pe care le iubeam: escalada si bodybuilding. Rezultatul a fost o fractura multipla la ambele oase ale antebratului, adica unul din ele fiind spart in mai multe bucati. In limbaj de jargon s-ar putea numi “zi merci ca inca il mai ai”.

A trebuit sa renunt la cele mai mari pasiuni ale mele. Viata mea a fost pusa “in asteptare” pentru mai bine de 3 ani timp in care am stiut ca nimic nu va mai fi la fel. M-am luptat mult timp cu depresia si doar cu un efort urias de vointa  am reusit sa ies din aceasta stare si sa inlatur amaraciunea care aproape ca pusese stapanire pe mine. Uneori mi se parea ca nu voi reusi niciodata sa depasesc aceasta faza intunecata in care eram prins. Recuperarea a fost lenta si dureroasa, resimtita mai mult in interior uneori decat asupra corpului fizic. Si tocmai cand credeam ca sunt pe drumul cel bun al recuperarii, a intervenit eroarea umana sub forma unei decizii medicale gresite. A fost nevoie de 2 operatii, o pseudartroza (falsa sudare a oaselor) avand drept consecinta o noua ruptura radiusului, urmata de inca o interventie chirurgicala, pentru ca eu sa descopar o noua cale in viata. Aceea de a avea o alimentatie de origine vegetala, si mai mult de atat, da a devei constient de impactul meu asupra a tot ceea ce traieste si exista pe pamant.

Avusesem dreptate, viata mea nu a mai fost la fel. Dupa cateva luni cumulate cu mana imobilizata si cativa ani in care am protejat-o de orice activitate solicitata fizic, partea stanga  superioara (bratul, umarul, pieptul, spatele) a ramas in urma prin scaderea masei musculare. Medicii nu erau prea optimisti referitor la sansele mele de recuperare a intregii capacitati  functionale a bratului. Montarea si demontarea de doua ori a materialelor de osteosinteza pe oasele fragile ale antebratului, insemna ca trebuia sa accept aceasta realitate dura asa cum era si asa cum urma sa fie. Asta am si facut o perioada indelungata stiind mereu intr-un colt al mintii ca va veni vremea in care nu voi mai accepta realitatea lor si voi incerca sa imi creez alta care sa imi convina.

A trebuit sa astept multe alte luni dupa ultima operatie ca sa pot incepe, timid, recuperarea fizica in ceea ce priveste mobilitatea si forta. La inceput am folosit greutati mici, apoi pe masura ce crestea forta musculara, am marit si greutatile. Experientele din trecut cu diversi fizioterapeuti nu ma multumisera asa ca acum faceam totul pe cont propriu. In programul de recuperare  am folosit greutati asimetrice crescatoare pe masura ce avansam. Se spune ca atunci cand Universul iti ia ceva, iti si da ceva in schimb. Asa a si fost. Mi-a luat abilitatea de a face escalada si bodybuiding (pentru o perioada nedeterminata) dar in schimb m-a facut sa descoper bicicleta. Iar multi dintre voi stiu cum am valorificat déjà aceasta noua descoperire.

Ma aflu in acest moment la putin peste un an de la ultima operatie si intreaga mea parte stanga superioara aproape ca a ajuns-o din urma pe cea dreapta. A fost nevoie de multa munca fizica dar si mai mult efort mental si implicare emotionala. Acum am niste cicatrici “frumoase” pe brat si unele nu tocmai frumoase in suflet. Unele s-au vindecat, altele inca nu…Pot spune ca schimbarea alimentatiei m-a ajutat atat  in recuperarea fizica cat si in cea emotionala. Din cauza acestei intamplari a destinului sunt o persoana diferita astazi si datorita acestei intamplari a destinului am descoperit alimentatia vegana cu stilul de viata aferent si un nou mod de gandire in concordanta cu noile principii.

Va urma…

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut povestea mea de transformare !

Ce s-ar întâmpla cu animalele daca toti oamenii ar deveni vegani ?

Am primit si eu aceasta intrebare de cateva ori. De fiecare data sunt uimit de faptul ca oamenii in general considera “animale” doar aceste cateva specii- porci, vaci, gaini, oi, capre, rate, gaste, curcani, pesti, pe de o parte, exploatate pentru carne si alte produse, iar de alta parte, caini si pisici pentru companie si amuzamentul nostru; Pe undeva pe aici intra si caii. Problema mea si subiectul postarii de astazi nu sunt acestea din urma, ci prima categorie. Argumentul meu in astfel de situatii este ca Planeta nu are  nici o nevoie de animalele domesticite crescute special pentru consum, ele nefiind specii endemice ci au ajuns la acest stadiu in urma nenumaratelor incrucisari selective de-a lungul timpului. Cat despre celelalte a caror destinatie explicita nu este consumul uman, argumentele cresterii lor pentru scopurile sus mentionate sunt mai putin restrictive si discutabile (desi stim foarte bine suspiciunile si scandalurile legate de prezenta carnii de caine si cal in diverse produse).

Dar aceasta postare se refera doar la animalele create si crescute  pentru consumul oamenilor. Articolul original este preluat de pe internet si poate fi citit aici  ‘What Would Happen to All the Animals if Everyone Went Vegan?’ .  Meritul meu este doar acela de a fi tradus articolul intr-o maniera cat mai exacta, incercad sa pastrez exprimarea si mesajul autorului, si adaptarea anumitor expresii pentru limba romana. Cine este interesat, poate citi de pe blogul meu si aceste 3 postari pe aceeasi tema: Pentru oameni, Pentru animale, Pentru planeta . 

“Aceia dintre noi care mananca o dieta bazata pe plante se confrunta deseori cu situatia in care aceasta alegere a hranei provoacă mai multe întrebări și consternare în primele săptămâni decât în tot restul anului. Una dintre preocupările perene pe care am observat ca o au oamenii este că, dacă toată lumea ar deveni vegana (macar din punct de vedere alimentar), ce s-ar întâmpla cu toate animalele- pui, curcani, porci și vaci ? Dacă nu le-am mai consuma, oare nu ar “cuceri” (coplesi) Pământul, amenințand astfel supraviețuirea noastră ?

De ani de zile această întrebare m-a iritat pentru că mi sa părut evident ridicola, și mai ră , ar putea fi folosita pentru a justifica cruzimea cauzata de consumul alimentelor de origine animală . Acum însă, de fiecare dată când  aud această întrebare, eu o văd ca pe o oportunitate de a oferi o scurta tema de gandire despre modul în care poate fi vindecata lumea noastră.

A ne imagina lumea mergand treptat pe calea veganismului inseamna imaginarea celui mai pozitiv posibil viitor pentru specia noastră, pentru Pământ, și pentru toate ființele vii. Mai întâi de toate, reducerea numărului de animale pe care le mancam,  va trimite un mesaj clar proprietarilor de ferme intensive, de a reduce numarul femelelor de porci, curcani, vaci, pești, pui, etc. care sunt inseminate artificial, deci mai puține animale vor fi închise, și va fi mai puțina mutilare, ucidere, violență, teroare și suferință. Aceasta înseamnă, de asemenea, ca va exista cerere mai mică de porumb, soia, lucernă și alte cereale furajere MODIFICATE GENETIC, și astfel, vor scadea defrișările, monoculturile și poluarea. Pe masura ce se va inainta in aceasta directie, vor exista mai multe alimente pentru a hrăni oamenii care mor de foame, și de asemenea, terenurile monopolizate de monoculturi, vor putea fi returnate ca si habitat critic necesar  faunei sălbatice, ale căror populații sunt decimate de pierderea habitatului cauzată de cresterea animalelor și de culturile cereale furajere.

Mergand tot inainte in directia alimentatiei vegane, micile cursuri de apa  vor reincepe sa curga  și se vor curata. Mai multe păsări, pești și alte animale vor fi în măsură să prospere, nevoia de pesticide, ierbicide și îngrășăminte toxice va scadea, iar oceanele, acum devastate, vor începe să se vindece . Asa cum studiile stiintifice au tot demonstrat si continua sa faca asta, cresterea intensiva a animalelor pentru consum este principala forță motrice din spatele încălzirii globale, care va scădea si ea de asemenea odata cu implementarea acestor schimbari. În plus, consumand mai puține alimente de origine animală, oamenii vor fi mai sănătoși fizic, prin eliminarea grasimilor toxice, colesterolului, si proteinei animale responsabile pentru obezitate, diabet, artrita, cancer, boli de rinichi, boli de inima, și consumul de medicamente. Oamenii vor deveni mai sănătosi emoțional și spiritual, pe masura ce nu mai produc si nu se mai hranesc cu suferinta, iar cultura noastră, odata cu scaderea nivelul de violență, va deveni mai sanatoasa, de asemenea .

Pe masura ce fauna caracteristica padurilor, junglelor și preriilor revine la viață, in paralel cu fauna raurilor si oceanelor, va incetini si ritmul devastator al extincției în masă  de specii, care se petrece chiar acum. Prin cresterea intensiva si sacrificarea zilnica a sute de milioane de animale pentru hrană, forțam sute de specii de animale și plante salbatice catre extincție în fiecare săptămână. Din cauza poftelor noastre pentru câteva specii de păsări, mamifere și pești, distrugem diversitatea genetică a Pământului. Este  absurd sa fim lipsiti de preocupare fata de aceste zeci de mii de specii, dar să manifestam grija numai pentru cele câteva specii pe care le mancam. Si oricum, animalele pe care le întemnițam astăzi pentru consum, au trăit liber în natură de milioane de ani și ar putea face acest lucru din nou. Animalele pe care le înrobim mai intens pentru alimente și produs , cum ar fi curcani, rațe, gâște, găini, și pește, se descurca foarte bine în sălbăticie (în afară de faptul ca sunt vânate și habitatul lor distrus). Ar putea continua  să facă acest lucru, iar asta este valabil și pentru porci  oi, capre care, chiar și astăzi au populații sălbatice substanțiale. Nu există nici un motiv să credem că animalele pe care le mancăm și folosim nu ar putea să se întoarcă la viața lor libera si naturala, deoarece  ele deja sunt capabile de acest lucru !

Vacile sunt singurul posibil semn de întrebare- bourul, stramosul lor , a fost forțat catre disparitie totala în anii 1600, dar este cu siguranță posibil ca vacile ar putea fi reintroduse în Asia Centrală și Africa, unde au trait timp de milioane de ani, și cu timpul se vor întoarce la nișa ecologică unde au trait înainte ca omul sa le scoata din țările lor ancestrale prin tranaformarea lor in scalvi pentru folosul uman.

Deci, aceasta este o întrebare revigoranta la care sa meditam. Este chiar înălțător și încurajator sa reflectam la “Ce s-ar întâmpla cu toate animalele daca toti oamenii ar deveni vegani ?” Contemplând acest lucru, vom vedea în mod clar că nu ne  opreste nimic sa creem un adevarat Rai pe acest frumos și bogat Pamant-nimic altceva decât obiceiurile perverse de a abuza în mod obișnuit de animale pentru hrană, obiceiuri adanc inradacinate si sustinute inselator de cultura noastra.  Fiecare dintre noi putem pune la îndoială acest lucru, și sper că data viitoare când veți auzi această întrebare, o veti primi  cu entuziasm !

Putem discuta cu totii această întrebare de câteva ori în timpul sărbătorilor, și facand  acest lucru , sa tragem cortina pentru a dezvălui viitorul pozitiv pe care il putem crea împreună. Nu există nici o acțiune  mai puternica pe care cineva o poate lua pentru a submina paradigma dominantă de exploatare și inegalitate, decât de a trece la o alimentatie bazata pe plante din motive etice. Prin trecerea catre veganism, și răspândirea mesajului vegan intr-un mod creativ, vom lua măsurile cele mai eficiente de a crea o lume în care pacea, abundența, durabilitatea, libertatea si bucuria universala  nu sunt doar posibile, ci naturale .”

Like & Share daca v-a placut !

Varietatea si diversitatea in alimentatia vegana vs. omnivora

27 dec 2013

Un nou Craciun, iarasi marile magazine sunt pline de amatorii de carne, iar “traditiile” se respecta cu sfintenie la noi, nu-i asa? Mii de animale sunt ” sacrificate” pe altarul traditiilor romanesti, desi oricine cauta in dictionar definitia sacrificiului isi va da seama cata ipocrizie si ignoranta se ascunde in spatele acestor asa zise “jertfe”. Din pacate, mass media alimenteaza aceasta nebunie abjecta, an de an reportajele lor vizand aceleasi subiecte: ce contine cosul de cumparaturi al romanului, cat costa carnea, daca e bun soricul si sarmalele gustoase, si evident cati oameni ajung la spital de Craciun si revelion din cauza ca au mancat precum animalul pe care tocmai l-au mancat si ei. Adica porcul , in speta.

In aceste zile in care aerul este imbacsit de mirosurile obisnuite ale Craciunului (inclusiv la mine acasa, desi mai putin), meniul meu este acelasi ca de obicei, fara preparate speciale. Nu as refuza specialitati vegane preparate daca mi  s-ar pune in fata, dar cum mi-e lene sa mai “gatesc”, am recurs la simplitate si eficienta. Este al treilea Craciun de cand sunt vegan si nu pot spune ca anumite mirosuri  nu ma mai atrag inca. Dar va pot spune ca atractia acestor “specialitati de sezon” asupra mea scade cu fiecare an si, ca sa incurajez pe cei care vor sa devina vegani, acelasi lucru e valabil si pentru alti oameni aflati in aceeasi situatie.  Si da, e nevoie si de un exercitiu de ambitie ca sa nu cedez acestor pofte. Dar ma gandesc ca nu a suferit sau murit nici un animal ca eu sa ma hranesc si acest gand face pentru mine mai mult decat poftele trecatoare cu radacini adanci in trecut.

Cei care imi urmaresc periodic blogul ar putea spune ca mananc relativ aceleasi alimente cam in fiecare zi si s-ar putea speria ca asta ar putea duce la anumite carente sau pur si simplu ar fi plictisitor sau am ajunge la saturatie.  Dar daca ne gandim bine, si persoanele care mananca traditional, au in meniu o serie destul de limitata de produse, carentele nutritionale fiind si pentru ele un pericol la fel de mare sau chiar mai mare. Cat despre varietate si obisnuinta, singurele motive pentru care in alimentatia traditionala, oamenii nu se satura niciodata de aceleasi feluri  de mancare consumate in continuu, sunt:

• metoda de gatit (preferatele pentru papilele gustative fiind prajirea si frigerea in principal) dar  nu mi-e rusine nici cu fierberea  ore in sir a ciorbelor  sau altor mancaruri;

• adaosul sau continutul mare de grasimi, sare rafinata (nu ca ar fi mai sanatoasa sarea naturala in cantitati mari), potentiatori de gust (Vegeta si alte “baze pentru mancaruri” );

Iata ce mananca in mod obisnuit persoanele cu alimentatie traditionala:

1. – carne (tesut muscular desprins de pe animale ucise, tesut care intra in putrefactie la nivel celular din primele momente in care inceteaza viata); lapte (secretii exocrine ale altor mamifere, a caror menire este sa hraneasca progenitura acelei specii, avand in consecinta o formula chimica nutritionala specifica si benefica DOAR acelei specii); branza (cazeina fermentata si coagulata, din secretiile sus mentionate); smantana (grasime aproape pura); oua (ovule fecundate sau nu, eliminate de pasari)- nu-i asa ca suna apetisant ?  Oricat de oribil ar parea, asta e denumirea mai mult sau mai putin precisa a produselor animale;
2. – produse din faina alba cu gluten, in conditiile in care foarte multi oameni sufera de intoleranta la gluten;
3. – zahar alb, cartofi, orez (in general decorticat);
4. – legume care sunt folosite in general doar la gatit si rar in salate,  sau ca si modeste garnituri, fructe privite doar pe post de desert;
5. – produse ultraprocesate (dulciuri, fast food,  sucuri acidulate, etc);
6. – de retinut ca majoritatea oamenilor care mananca asa, sunt consumatori avizi de stimulente gen cafea, alcool, tigari, etc,  (lucru lesne de inteles deoarece hrana lor este devitalizata si nevoia sustinerii activitatilor zilnice “impune” recurgerea la aceste stimulente pentru a suplini lipsa de energie).

Trebuie mentionat si faptul ca aceste animale care ajung in supermarketuri provin din sistemul de crestere intensiva, unde sunt hranite cu soia, porumb si grau modificat genetic (animale care sunt “proiectate” sa manance iarba nu cereale), pesticidat si ierbicidat la greu, li se administreaza hormoni de crestere si antibiotice in cantitati uriase, lucru valabil si pentru animalele furnizoare de lapte, substante care se regasesc mai apoi in carne si produsele lactate. Sa nu uitam de ADRENALINA, hormonul stresului care este eliberat de animale in momentele mortii si inunda fiecare celula a corpului, si care apoi intra in circuitul uman prin consumul carnii. Si atunci intrebarea mea este:

CUM ANUME ACESTI OAMENI MANANCA MAI SANATOS DECAT VEGANII ? De retinut ca acesti oameni mananca in acest fel cu mici variatii poate, pe tot parcursul anului.

Pentru comparatie iata ce mananca in aceasta perioada, un vegan crudivor preponderent frugivor, adica subsemnatul:

Cam jumatate din ce mananc zilnic in aceasta perioada sunt portocale, banane, mere si curmale,  la care se adauga diverse fructe uscate de mine si rehidratate (prune, caise, piersici, zarzare, smochine), salate din mere cu scortisoara, cuisoare, fulgi de cocos, stafide, sucuri din strugurii care inca se mentin bine in podul casei, cirese si visine de la congelator, si evident curmale. La acestea se adauga in unele zile  lapte de susan, pateuri din seminte, salate din diverse  legume/ radacinoase/ crucifere, ciuperci, orez, cartofi, fasole, naut, asezonate din abundenta cu busuioc, cimbru si altele.  Ar mai fi anumite suplimente precum spirulina, pulberile din iarba de grau, orz, patrunjel, telina, pe care le adaug in shake-uri, dar nu zilnic. Aceasta alimentatie este specifica sezonului rece cu mici exceptii, deoarece fiecare sezon aduce cu sine alte produse, primavara o bogatie de buruieni si frunze, vara multe fructe si buruieni, toamna alte fructe, costante fiind fructele de import, semintele si alte maruntisuri adaugate in mancare. Nu spun ca alimentatia mea e completa sau ca e foarte variata, evident ca se poate mai mult si mai bine, dar vreau arat ca si o alimentatie vegana medie din toate punctele de vedere poate fi mai buna pentru noi decat cea traditionala, unde “ispita gustului” este poate singurul lucru care o face sa para variata si bogata.

Asa cum spun Freelee si Harley, daca nu poti sa fii 100% crudivor, macar sa fii 100% vegan, chiar daca in alimentatie mai strecori si ceva alimente preparate termic. Poate ca unii nu vor fi de acord cu asta, dar cred ca este destul de greu sa mananci 100% crud nu numai la noi ci si in alte tari, si nu numai la inceputul schimbarii alimentatiei, ci si dupa asta. Si nu toti pot mentine acest stil alimentar pe termen lung. Deci nu ar trebui sa ne impiedicam de acest lucru, adica totul sau nimic. Mai important este ca hrana noastra sa provina DOAR din lumea plantelor , sa fie cat mai naturala si mai neprocesata cu putinta si evident un procent cat se poate de mare sa fie cruda. Dar asta va veni cu timpul.

In incheiere,  iata de ce legumele si fructele sunt mai scumpe decat carnea si lactatele. Acest lucru este valabil aproape peste tot in lume, majoritatea tarilor subventionand masiv aceste 2 industrii, si aproape deloc productia de legume si fructe.

Iar despre costul real al productiei carnii va puteti face o idee de aici:

 Like & Share daca v-a placut !

Vegan crudivor- Bilantul dupa 2 ani

Luna trecuta s-au implinit 2 ani de cand am trecut de la alimentatia traditionala la cea bazata pe vegetale preponderent nepreparate termic. Povestea tranzitiei mele precum si motivele le puteti citi aici . Chiar recomand sa o faceti, ca sa aveti o imagine completa a transformarii mele. In acest articol voi impartasi experientele mele, impresiile, concluziile si directia viitoare pe care cred ca o va lua alimentatia mea. In acesti 2 ani alimentatia a suferit modificari si, cum imi place mie s-o spun, a evoluat. In acesti 2 ani am tinut un post negru de 6 zile, o cura cu sucuri de legume de 8 zile,  o cura cu pepeni de 7 zile urmata de 2 saptamani doar cu fructe.

Am inceput astfel sa merg pe un nou drum, necunoscut mie pana atunci, un drum care nu inseamna doar mancare ci si o schimbare a mentalitatii si abordarea diferita a vietii. NU doar a mea ci a tuturor fiintelor vii si a Planetei insasi.

Trecutul

De la inceput am avut o alimentatie in proportie de minim 60% nepreparata termic, bazata mult pe legume, radacinoase (deoarece am facut aceasta schimbare toamna), nuci si seminte. Practic, mancam fructe doar dimineata  sub forma de shake-uri la blender, +/- seminte/nuci, iar la pranz si seara salate din diverse legume amestecate, acompaniate uneori de leguminoase/cartofi/orez/soia/paste, toate fierte evident. Daca ma gandesc bine, cred ca in acea perioada alimentatia mea era oarecum subcalorica. Eram inca in perioada de informare si nu stiam multe despre combinarea alimentelor asa ca incercam sa fac preparate cat mai complexe ca sa  imi asigur o gama larga de nutrienti. Din curiozitate am pastrat toate bonurile de la tot ce am cumparat  timp de 2 luni ca sa calculez  costurile noii mele alimentatii, care a fost de aproximativ 250 lei/luna, asta in conditiile in care mancam relativ modest dar destul de variat.

Am mers pe sistemul asta primele 4-5 luni, dupa care am inceput sa experimentez gatitul fara foc. Astfel, timp de aproape 1 an am gatit foarte mult in felul acesta, procentul de hrana vie din alimentatia mea crescand la peste 70% in medie. In acest timp mi-am dat seama ce imi place si ce nu, avantajele anumitor preparate raportate la munca si cheltuiala necesare pentru realizarea lor, etc. A urmat apoi deshidratarea multor fructe, ierburi, prepararea painicilor crude, batoanelor nutritive. Am incercat diverse sisteme, combinatii de-a lungul timpului si am ajuns la cele mai eficiente preparate din punct de vedere nutritiv, al costului si al manoperei. Gasiti aici toate preparatele pe care le-am incercat.

Prezentul

Apoi, la sfarsitul acestei ierni, am inceput pregatirea pentru cursa de anduranta Tecuci-Cluj si odata cu ea alimentatia mea s-a schimbat. Dupa documentare asidua pe tema alimentatiei sportive, am crescut procentul zilnic de fructe in defavoarea obisnuitelor salate si am renuntat la sare, produse care contin gluten, am redus foarte mult uleiurile si oleaginoasele. Implicit proportia de hrana nepreparata termic a crescut undeva la 80-90% in medie, cu multe zile in care era de 100%. De atunci pana in prezent alimentatia mea a ramas cam in felul acesta adica fructe de dimineata pana dupa amiaza ori in starea lor naturala ori sub forma de shake-uri (functie de  fructe) +/- diverse seminte/ frunze verzi/karob, etc… Iar seara de  obicei, o salata din fructe fara fructoza si legume, acompaniata uneori de pateuri din seminte, sau  (mai rar) orez integral/cartofi/ humus, etc…  Dar nu de putine ori m-am trezit mancand fructe si la masa de seara.

Acum aproximativ 3 luni am inceput sa practic in fiecare zi un exercitiu de yoga, uddiyana bandha, si  unul din efectele benefice este asemanator detoxifierii, adica eliminarea de mucus. El mai are si alte efecte fiind util si pe alte planuri dar il mentionez doar pe acesta, fiind ceva imediat observabil si un obiectiv de dorit pentru cei care urmaresc detoxifierea.

Dar Calciul ???

In aceasta vara, imediat dupa cura cu pepeni si cele 2 saptamani doar cu fructe si avand in spate cateva luni preponderent pe fructe, mi-am facut niste analize generale ca sa vad cum stau cu unii indicatori cum ar fi calciul, fierul, magneziul, colesterolul si altele. Eram curios care sunt cifrele dupa aproape 2 ani dupa renuntarea la orice produs de origine animala, din care ultimele luni preponderent pe fructe urmate de 3 saptamani DOAR pe fructe  (deci teoretic fara nici un aport semnificativ de calciu in aceste 3 saptamani).

Ma mandresc cu nivelul mic al colesterolului total care este “sub” limita inferioara a recomandarii medicale. De asemenea HDL-ul este mai mare decat LDL-ul ceea ce era de asteptat. Proteina C reactiva este negativa, cititi aici. Magneziul, calciul si fierul sunt in limitele normale, la fel sunt si markerii de inflamatie ai ficatului. Cifrele spun ca mitul calciului si lactatelor este fals, asta daca mai era nevoie de vreo precizare. Nu este nevoie de cantitati uriase de Ca introdus in corp ci pur si simplu trebuie doar sa nu mai pierdem Ca din corp, pierdere indusa de alimentele acide si compensata prin utilizarea resurselor proprii de Ca ale corpului.

Din punct de vedere al eficientei energetice, acest tip de alimentatie este foarte bun. Am facut o expeditie de 2 saptamani in muntii Caucaz cu astfel de alimentatie, am trecut prin 3 luni de antrenament ciclistic destul de intens- peste 4000 de km, am facut un mic duatlon (60 km pe bicicleta si un semimaraton, fara pauza), apoi am pedalat 532 de km in 28.5 ore, am facut 700 de abdomene si 400 de flotari intr-o zi… Deci este mai mult decat clar ca exista suficienta energie pentru eforturi fizice deosebite.

Viitorul

Daca este sa dam un nume acestui tip de alimentatie bazat preponderent pe fructe, o sa-i spunem alimentatie frugivora, pentru cine inca nu a auzit de asta 🙂 . Cartea lui Douglas Graham “80/10/10 Diet” este exemplificativa in acest sens, el promovand ideea ca 80% din calorii sa provina din carbohidrati, 10 % din calorii sa vina din proteine si restul de 10 % din grasimi. De preferat, carbohidratii ar trebui sa vina din fructe, cu optiunea ca atunci cand nu sunt disponibile in cantitate sau calitate suficienta, trecem la planul B, adica orez integral, cartofi, paste integrale, etc; Grasimile preferabil sa provina tot din fructe gen avocado si altele, seminte si nuci, dar in cantitati relativ mici, si fara uleiuri. Cat despre proteine, nu ar trebui sa ne facem griji, atat timp cat consumam suficiente calorii raportat la tipul de viata (sedentara, semiactiva, activa sau hiperactiva) si avem o alimentatie cat de cat variata, este IMPOSIBIL sa avem deficienta proteica. Dar va asigur ca odata ce treceti pe acest tip de alimentatie, viata nu are cum sa fie decat cel putin activa 🙂 .

Imi este din ce in ce mai clar acum ca asta este modul ideal de a ma hrani. Preponderent fructe dulci, shake-uri din banane si frunze verzi, diverse pseudocereale, din cand in cand salate din fructe nedulci si alte legume, pateuri din seminte si alte preparate specifice bucatariei fara foc. Pentru mine pare ca functioneaza destul de bine, cu amedamentul ca exista loc de imbunatatiri si fine tunning 🙂 .

In acest moment eu nu vad cum m-as mai putea intoarce la vechea viata. Spun vechea viata si nu vechea alimentatie, pentru ca odata cu schimbarea alimentatiei, se va schimba si stilul de viata, mai devreme sau mai tarziu functie de particularitatile fiecarui om. Veganismul este o filosofie de a-ti trai viata si nu un stil alimentar. Veganismul inglobeaza pe langa consideratiile de sanatate ale acestei alimentatii, compasiunea pentru animale, grija pentru natura si Planeta, in general o reintegrare a fiintei umane in organismul Planetei.

Daca v-a placut si va ajuta, you know the drill  🙂  LIKE & SHARE !!!

Atleti vegani/Vegan athlets

Sper ca acesti oameni extraordinari pe care ii admir mult, sa va inspire si pe voi  sa aduceti ceva mai bun in viata voastra si a celor din jurul vostru. Toti acesti superatleti sunt vegani crudivori, unii dintre ei mai “raw” decat altii.

Rich Roll– atlet Ironman si  Ultraman, innotator, ciclist, maratonist de anduranta

Brendan Brazier– atlet Ironman, innotator, ciclist, maratonist  de anduranta

Tim VanOrden– alergator de anduranta, ultramaratonist

Harley Johnstone aka Durianrider- maratonist , ultraciclist

Mike Arnstein– ultramaratonist

Scott Jurek– ultra ultramaratonist !!!

Mai sunt multi alti atleti vegani din diverse alte sporturi precum bodybuilding, alergare viteza, crossfitness, calisthenics, etc. dar cei de mai sus sunt speciali pentru mine, sunt modele inspirationale demne de urmat.

Iar pentru cine crede ca masa musculara nu se poate sustine doar cu alimente de origine vegetala, urmariti aceste clipuri :

My Hero of the day…

Interviu conceput de Aliona Jubirica, introducere si incheiere de Aliona Jubirica.

…nu vreau sa cred ca doar exist pe pamant, ca universul mi-a dat viata doar ca sa transform materia organica… simt ca trebuie sa fac ceva mai mult si mai mare decat mine… „ – George Rau, vegan de 1 an si jumate, initiatorul si personajul principal al proiectului „530 de km pe bicicleta in 24 de ore” – o cursa solo de anduranta pentru viata si sanatate, pentru a promova stilul de viata sanatos prin miscare si adoptarea alimentatiei vegane -Vegan Rider George Rau

Pe George l-am declarat “My hero of the day” acum vreo jumatete de an cand sarbatorea anivesarea de 1 an de cand devenise vegan pe un grup de specialitate. Nu stiam cine e, ce face, de ce si cum, era un vegan ca multi alti vegani, membri ai aceluiasi grup,  dar pasiunea cu care isi sustinea alegerile pe care le facuse cu un an in urma, m-au provocat sa aflu mai multe.

Am descoperit un om bun pe care il inspira oamenii care fac lucruri extraordinare si care stie sa inspire la randul sau prin ceea ce face; un pamantean care daca ar fi sa evadeze  pe un alt “taram”, ar pleca pe o alta planeta asemanatoare cu Pamantul; un muntzoman care a urcat pe varfurile Mont Blanc si Elbrus; un vegan care respecta viata in orice context si sub orice forma, un promotor al stilului de viata sanatos prin alimentatie si sport; un luptator care are curajul sa viseze la mai mult decat case, masini si cariera.

“Jubirica: De ce vegan? Cand? Unde? Cum?

George Rau: Multe intrebari, deci tot atatea raspunsuri…sau poate mai multe, poate mai putine.Drumul catre alimentatia vegana a inceput in 2010 cand am avut un accident rutier in urma caruia antebratul stang a suferit o fractura deosebit de grava. Am avut in mana niste “fiare” cum le spun eu J, si dupa 9 luni, medicul a fost de acord sa le scoata, opinia lui fiind ca oasele s-au sudat bine. La 2 luni dupa ce le-am scos, unul dintre oase (radiusul) s-a rupt iarasi in timpul unei activitati fizice nu foarte intense si am ajuns iarasi la operatie…a treia pana in prezent, iar acum am iarasi “fierul” in mana…

Timp de 9 luni respectasem toate indrumarile medicului: suplimente de calciu, cantitati mari de lactate, si totusi antebratul s-a rupt iarasi. Diagnosticul celui de-al doilea medic a fost „Pseudoartroza”, un cuvant pretentios care inseamna o falsa sudare a oaselor. Asa ca am inceput sa ma documentez: care este procesul de sudarea oaselor in diverse tipuri de fracturi, cum se realizeaza absorbtia calciului in organism si fixarea lui in oase, cat dureaza, etc…

Si iata ca intr-o buna zi am dat peste un articol care explica mecanismul prin care alimentele acide elimina calciul din corp. Intrigat, am continuat documentarea in aceasta directie. Zi dupa zi, informatiile veneau in cascada si eu le gaseam destul de logice. Si totusi, inca nu eram foarte convins ca alimentatia vegana este raspunsul cautarilor mele. Programarea sociala de pana atunci nu ma lasa sa accept asa usor toata avalansa de noi informatii, radical diferite de tot ceea ce fusesem invatat. Dar in fiecare zi, odata cu fiecare articol citit si fiecare videoclip urmarit, se contura o noua convingere.

Am aflat astfel de Colin T. Campbell, Caldwell Esselstyn, Douglas Graham, Dean Orhish, Robert Morse, Neil Barnard, Michael Klaper, Brian Clement, David Wolfe si multi altii. A fost ca o revelatie, eram hipnotizat de acesti oameni care spuneau cu atata naturalete lucruri ce contravenau medicinei clasice. Eram atat de insetat de aceste noi informatii, de aceasta noua viziune si abordare holistica a sanatatii incat nu ma puteam opri. Si dupa aproape o luna de documentare asidua, am gasit prelegerile dr. Calin Marginean pe care le-am absorbit cu sete.

Ultimul episod l-am urmarit sambata 8 oct 2011 si mi-am acordat ziua de duminica pentru a medita la ceea ce avea sa fie o schimbare mare in viata mea…iar incepand cu ziua de luni 10 octombrie am schimbat alimentatia traditionala cu cea bazata pe alimente de origine vegetala si preponderent cruda… Fara perioade  de adaptare sau trecere de la una la alta, asa pur si simplu. Incepusem sa cred atat de mult in toata informatia pe care o acumulasem pe parcursul documentarii mele, incat nu am avut nevoie de perioade de proba si confirmari. Si din acea zi mananc doar alimente de origine vegetala preponderent nepreparate termic.

Jubirica: Care a fost primul tau contact cu idea de veganism?

George Rau: Acum cativa ani am intalnit un vegetarian. Prima mea intrebare, evident, a fost, de unde-si ia proteinele. Nu eram foarte interesat de subiect incat sa insist asupra motivelor. Atatia si atatia ani de conditionare sociala si traditii isi lasasera o amprenta puternica asupra mea.

Primul contact cu termenul de vegan l-am avut in perioada de documentare asupra mecanismelor de absorbtie a calciului. Atunci am aflat diferentele dintre vegetarianism si veganism. Dupa mai bine de 1 an de la adoptarea alimentatiei vegane, continuand documentarea,  am ajuns sa inteleg ce inseamna sa fii vegan. La inceput acest termen imi lasa impresia unei conotatii politice, dar in timp am realizat ca eram departe de adevaratul  sens al veganismului.

Jubirica: Cum a evoluat pentru tine “adevaratul sens” de a fi vegan?

George Rau: Dupa ce am vazut “Earthlings”, am aflat cum se produce si de unde vine carnea din supermarketuri si am fost oripilat. De la tara fiind, mai toata carnea pe care o mancam era produsa de noi…ca la tara, fapt pentru care socul a fost mult mai puternic. Din alte documentare am aflat cu ce cost pentru natura, ecosisteme si biosfera, este sustinuta cresterea intensiva a animalelor, agricultura industrializata cu tot lantul de productie si m-am ingrozit. Am fost de mic aproape de natura si de animale si atunci am inteles aspectul etic, moral si ecologic al veganismului. M-am simtit eliberat stiind ca noile mele practici alimentare nu mai duc la suferinta altor fiinte si la distrugerea ecosistemelor. Ma bucur cand stiu ca pentru a ma hrani nu trebuie sa curm alte vieti, ma simt bine cand stiu ca energia soarelui, captata de plante, ma energizeaza si pe mine, fara a ma „polua” cu energia mortii din animelele care „s-au sacrificat” pentru noi…

Jubirica: Ce inseamna pentru tine sa fii vegan?

George Rau: A fi vegan, nu inseamna sa nu consum produse de origine animala si atat; nu inseamna nici sa fiu un maestru desavarsit in arta bucatariei vegetale cu sau fara foc si nici sa mananc sau sa folosesc produse bio si eco, desi nu neg importanta acestui aspect. Pentru mine, a fi vegan, inseamna sa militez activ pentru niste idei si concepte de viata care sa fie in armonie cu legile  Planetei si cu toate vietuitoarele ei; inseamna sa nu-mi fie frica sau rusine sa spun ca nu mananc carne; inseamna sa fiu mandru ca nu creez suferinta inutila altor fiinte…inseamna sa te iubesti pe tine, si prin tine sa iubesti toata Natura; inseamna sa te bucuri ca apartii Universului in aceeasi masura in care un copac, un animal, un rau, o floare sau o pasare apartin Universului. Aveam cu totii aceleasi drepturi la viata, fiinte cu constiinta sau nu, cuvantatoare sau nu, putem si trebuie sa ne bucuram impreuna de efemera existenta pe aceasta planeta fiindca suntem toti copii ai stelelor.

Jubirica: Ce este  proiectul raw4all si ce inseamna el pentru tine?

George Rau: Raw4all este numele blogului meu si este un joc de cuvinte care in traducere libera ar insemna “crud pentru toti”. De ce crud? Pentru ca alimentatia mea este in mare parte cruda, cred sincer in beneficiile acesteia, si imi doresc sa vad cat mai multi oameni incercand si descoperind ceea ce am descoperit si eu, ceea ce in fond e un adevar stravechi: “Alimentele sa va fie medicamente, iar medicamente sa va fie alimentele”- Hippocrate-parintele medicinei.

Imi doresc ca acest blog sa inspire alti oameni sa aiba curajul sa-si schimbe viata in bine, sa-si urmeze visul oricat de greu ar parea, si prin el vreau sa impartasesc cu alti oameni cum am devenit vegan, ce mananc, retete pe care le-am experimentat, aventurile mele pe munti, pe bicicleta, si oriunde ma cheama pasiunile…, incercarile la care m-a supus viata, incercarile la care ma supun singur si ce am invatat din ele; cautarea continua a adevarului si echilibrului; convingerea ca se poate trai respectand Planeta si toate fiintele ei, in armonie cu natura si nu impotriva ei, un mod de viata benefic pentru oameni, animale si planeta…

Raw4all este si blogul prin care promovez proiectul  initiat si sustinut de mine “530 km pe bicicleta in 24 de ore”, rezultatul caruia va fi un eveniment – cursa solo de anduranta pentru viata prin miscare si alimentatie sanatoasa.

Jubirica: De ce 530km? De ce pe bicicleta? De ce in 24 de ore?

George Rau: Proiectul este modalitatea  prin care vreau sa demonstrez  ca adoptand o alimentatie vegana, se poate sustine un efort de o astfel de magnitudine si anume sa pedalez in continuu 24 de ore, 530 de km. Este incercarea de a atrage atentia oamenilor asupra importantei miscarii, sportului si a alimentatiei sanatoase pentru o viata mai frumoasa, dar si incercarea de a-mi demonstra mie ca sunt unul dintre oamenii care intr-o lume din ce in ce mai lipsita de valori, are curajul si vointa de a face ceva extraordinar. Aceasta cursa solo de anduranta are la baza pasiunea mea pentru sport si preocuparea pentru alimentatia raw vegana.

Cele trei caracteristici, distanta, timpul si alimentatia, fac din acest eveniment o premiera in Romania, care merita promovata in canalele media, pentru un cat mai bun impact national si sustinut nu numai de catre comunitatea veganilor din tara, ci si de iubitorii de sport in general,  pentru a incerca sa oferim publicului o imaginea cat mai corecta a acestui stil de viata/alimentatie ce are multe beneficii.

Jubirica: Cand ai demarat proiectul?

George Rau: Ideea de a face aceata cursa de anduranta a aparut dupa circuitele pe bicicleta facute in septembrie-octombrie 2012, al caror foto-jurnal poate fi vazut pe blogul meu. Vazand ca am reusit sa parcurg niste distante relativ mari intr-o zi,  la scurt timp dupa ce imi luasem bicicleta si fara experienta intr-ale pedalatului, m-am intrebat cat as putea parcurge in 24 de ore, dupa o perioada de antrenament consecvent, insotit de o alimentatie corespunzatoare. Asa ca, stand la gura sobei si dupa ceva documentare,  in decembrie a incoltit aceasta ideea iar pe 10 ianuarie am lansat pe FB anuntul care a fost intampinat  incurajari. Si restul e istorie.

Jubirica: Cand si unde va avea loc acest evenimentul?

George Rau: Avand in vedere ca noaptea este foarte obositor si periculos de mers, am ales ca acest eveniment sa se desfasoare pe data de 21 iunie, solstitiul de vara, deci cea mai scurta noapte din an. Startul se va da in Tecuci la ora 16.00 iar cronometrul se va opri in piata Matei Corvin din centrul Clujului pe data de 22 iunie. In urma studierii pe o perioada de cateva saptamani, a directiei predominate a vantului pe traseul ales, in afara rutei facuta publica deja, am luat in calcul o ruta alternativa, in directia opusa Tecuci- Buzau- Sibiu- Brasov-Tg. Mures-Cluj si cel mai probabil aceasta va fi si cea pe care se va desfasura cursa. Aceste aspecte –directia si intensitatea vantului- sunt cruciale si pot influenta semnificativ incadrarea in parametrii temporali. Ruta alternativa este de fapt chiar mai lunga cu 10 km si mai dificila. De aceea imi rezerv dreptul pentru alegerea datei de plecare si a rutei in functie de conditiile meteo, pentru a-mi acorda toate sansele de a duce la capat aceasta cursa.

Jubirica: Unde pot afla cei interesati informatii despre eveniment si evolutia proiectului?

George Rau: Vegan Rider este pagina mea de facebook dedicata proiectului “530 km pe bicicleta in 24h” creata pentru a populariza evenimentul si motivele pentru care fac acest lucru.  Atat pe Vegan Rider  cat si pe acest blog se regasesc toate informatiile legate de proiect, cat si evolutia antrenamentelor mele pentru “ziua cea mare” postate de mine periodic.

Jubirica: De cat timp te antrenezi si la ce performanta ai reusit sa ajungi pana acum?

George Rau: Am inceput antrenamentul din a doua jumatate a lunii februarie 2013, pe bicicleta stationara. Odata  cu venirea caldurii, am inceput si antrenamentul “pe asfalt”. Cu bicicleta ies numai cand imi permite vremea si dupa cum stiti iarna a fost cam lunga anul acesta. Cand vremea e nefavorabila iesirii pe sosea, pedalez pe bicicleta stationara, dar nu e acelasi lucru. Nu pot vorbi de performante in cadrul pregatirii mele fizice, in orice caz nu in sensul celor la care ma raportez eu. Sunt un om al extremelor, totul sau nimic. Pana acum am 3 antrenamente notabile: unul pe bicicleta stationara in care am pedalat continuu 19 ore si 42 de min, totalizand 500 km; doua pe asfalt, primul in care am mers 2 zile consecutiv cate 150 km/zi in conditii meteo diferite iar al doilea in care am parcurs 206 km in 8 ore. Dar ceva imi spune ca aceste performante vor creste.

Jubirica: A fost un antrenament atat fizic cat mai ales mental. M-am mai simtit atat de obosit doar la coborarea de pe Elbrus.– fragment din jurnalul antrenamentelor din data de 6-7aprilie. De ce a fost un antrenament mental?

George Rau: Ei bine, in prima zi 6 aprilie am avut de infruntat un vant foarte puternic pe toata distanta. Cine mai merge pe bicicleta stie ce inseamna asta. Cand ai vant frontal puternic, efortul de a inainta este inzecit. Ca sa-ti faci o idee, imagineaza-ti cum coboram o vale si trebuia sa pedalez (la vale!) altfel nu as fi inaintat deloc, atat era de puternic vantul. Efortul fizic a fost aproape supraomenesc nu numai pentru mine ci probabil asa ar fi fost si pentru altii.

In timp ce  inaintam cu viteza melcului, foarte obosit,  ganduri negre imi treceau prin cap: vand bicicleta si tot echipamentul ce mai am, si ma apuc de altceva mai usor; off…31 de km mai sunt…ma opresc nu mai pot, fac autostopul, da cine ma ia cu tot cu bicicleta? o las aici in curte la omul asta, si o iau alta data; vantul asta nu-si mai schimba directia? 24 de km…nu, nu, trebuie sa continui, e greu, e foarte greu, dar daca ar fi usor ar face-o toti…no pain, no gain; go hard or go home; nu esti home deci go hard; inca 17 km… iarasi deal? cate mai sunt? nu mai pot…nu mai e mult, 9 km…hai ca poti, ai ajuns pana aici; tu ai ales sa faci asta asa ca nu te mai plange; 3 km…ce vant, ce vant turbat! Dar e parte din Natura si parca ziceai ca iubesti natura…inca putin…Sa renunt nu este o optiune.

Este incredibil ce cantitate uriasa de ganduri poate sa iti treaca prin minte in fiecare moment. Este o lupta fizica uriasa dublata de un efort mental la fel de mare de a sta pe linia de plutire. Si  asta nu se opreste nici macar o secunda, nici o clipa de pauza mentala, nu te poti deconecta, esti mereu in priza, atat fizic cat si psihic. Pana ajungi la destinatie si acolo toate simturile atat de mult solicitate, se prabusesc. Si abia atunci esti multumit si recunoscator fata de tine insuti ca nu ai renuntat. Abia atunci apreciezi adevarata dimensiune a ceea ce tocmai ai facut. Si atunci intelegi de ce ai ales sa faci asta.

Jubirica: Sunt sigura ca odata ce ai demarat proiectul “530km pe bicicleta in 24h” ai avut atat reactii pozitive, cat si reactii si comentarii negative. Care a fost reactia cea mai pozitiva versus cea negativa?

George Rau: Ma bucur sa spun ca am avut mai mult reactii si comentarii pozitive decat negative. Am primit multe aprecieri si incurajari de la oameni pe care nu ii cunosc. Am avut parte si de pareri din partea unor ciclisti de genul “10 000 calorii e prea putin, nu ma intereseaza ca e vegan, doar nu vrea sa ma converteasca, etc”. A fost un comentariu negativ, dar nu neaparat rautacios, care compara ceea ce vreau sa fac eu cu o tura de cicloturism facuta de alti ciclisti (vegani presupun), in care persoana respectiva sustinea ca au mai facut si altii distanta lungi fara sa faca atata tevatura din asta. N-o sa mint, m-a cam deranjat, pentru ca sigur nu intelegea diferenta intre o cursa de anduranta solo contratimp, si o tura de cicloturism in care esti in vacanta, mergi cat poti, te opresti cand vrei.

Jubirica: Cine  te sustine in acest proiect?

George Rau: Oamenii! Oameni care cred in mine, in ceea ce vreau sa fac si in mesajul pe care doresc sa-l transmit. “530km pe bicicleta in 24h” inceput ca un proiect personal, dar acum nu mai este doar al meu! Am o datorie fata de oamenii care m-au sustinut financiar, moral si cred in mine. Sunt dator sa incerc sa duc la bun sfarsit aceasta cursa, oricat de greu ar fi.

Unul dintre acesti oameni este Dr. Langa Olivia-Diana de la cabinetul de nutritie Crud si Sanatos  din Cluj, care ma asista prin intermediul unui protocol nutritional personalizat, construit pe o dieta cu hrana vie si special conceput pentru a creste forta si rezistenta fizica la efort. Mai sunt oamenii care ma sustin financiar donand  si moral incurjandu-ma si promovandu-mi proiectul, lucru pentru care le multumesc din suflet.

Mereu am fost atras si fascinat de capacitatea unor oameni de a face lucruri considerate aproape de limita imposibilului, de modul in care acestia au impins  niste limite fizice si psihice considerate de netrecut. Sunt oameni care din diverse motive, au vrut sa demonstreze,  uneori lor, alteori lumii, ca fiinta umana e capabila de lucruri cu adevarat incredibile. Sunt oameni care au inspirat prin aventurile si incercarile lor milioane de alti oameni. Sunt modele de care societatea are nevoie acum mai mult ca oricand. Le multumesc tuturor celor care cred in mine si ma sustin in demararea proiectului meu”.

Cei care cred in proiectul lui George si doresc sa  sprijine financiar proiectul “530km pe bicicleta in 24h”, o pot face  folosind butonul Donate  de pe blog. Cei care pot si doresc sa sprijine proiectul 530km pe bicicleta in 24h promovand evenimentul in presa, canale media, pe plan local in orasele prin care trece ruta pe care o va parcurge George, Tecuci- Buzau- Siriu- Brasov-Tg. Mures-Cluj, dar si pe blogurile personale, va rog sa o faceti!

Proiectul 530km pe bicicleta in 24h nu mai este un proiect personal a lui George, este proeictul tutror oamenilor care aleg sa traiasca o viata sanatoasa facand miscare si adoptand alimentatia vegana/vegetariana  din respect pentru ei insisi in primul rand…pentru oameni, pentru animale, pentru planeta, pentru viata!

Sponsor oficial al evenimentului :

 CANAH INTERNATIONAL-Green Living-

Partener:

Cabinetul de nutritie “Crud si Sanatos” din Cluj

Pentru oameni

“Let food be thy medicine and medicine be thy food” -Hippocrates-

“Noi sa fim sanatosi ca belelele curg”. Poate cea mai mare dorinta a majoritatii oamenilor este sa fie sanatosi, pentru asta se roaga, inchina pahare, cheltuie bani, unii mai multi, altii mai putini, dar mai intotdeauna pentru a trata ceva  si foarte rar pentru a preveni.

Neavand pregatire de specialitate, voi lasa sa vorbeasca doar cateva dintre personalitatile marcante in domeniul medicinei si nutritiei, cu vasta pregatire si experienta, care stiu mai bine decat mine despre puterea vindecatoare a plantelor si benefiiciile pe care alimentatia bazata pe produse vegetale le are asupra sanatatii omului, beneficii care cresc daca alimentele sunt nepreparate termic.

Conferintele pe teme de alimentatie si imbunatatirea sanatatii ale Dr. Calin Marginean le puteti urmari chiar pe site-ul dumnealui: http://drcalinmarginean.blogspot.ro/p/prezentari-video.html

Dr. Caldwell Esselstyn, o autoritate mondiala in domeniul bolilor cardiovasculare :

Dr. Colin T. Campbell, autorul celui mai comprehensiv si mai lung studiu epidemiologic din istorie, “Studiul China”, vorbeste despre descoperirile sale din acest studiu si legatura dintre proteinele de origine animala si diverse boli.

Emisiune a postului Supreme Master TV in care Dr. Campbell vorbeste despre alimentatie si boala sau sanatate:

http://www.youtube.com/watch?v=CBdKWyeyj-s

http://www.youtube.com/watch?v=kAaGUtVOELc

http://www.youtube.com/watch?v=EdoPRN1jb94

http://www.youtube.com/watch?v=dlr1NfQBnEM

Documentarul “Forks over Knives” in care apar pentru prima data impreuna celebrii Dr. Esseltyn si Campbell. O veritabila lectie de istorie cu privire la modul de abordare al bolilor de la inceputul medicinei moderne si pana acum, relatia cauza-efect si modul in care a evoluat aceasta. Povestea a doi oameni ale caror destine se intersecteaza.

http://documentaryaddict.com/Forks+Over+Knives-9636-documentary.html

O serie de clipuri in care Dr. Robert Morse explica pe intelesul tuturor ce este detoxifierea, de ce este necesara si cum ar trebui facuta.

Daca v-a placut, veti gasi multe alte materiale video ale lui in care demistifica conceptul de boala, plecand de la adevarata ei cauza.

Dr. Michael Klaper, despre urmarile pe termen lung al alimentelelor de origine animala, legatura dintre ele si diverse afectiuni metabolice si cronice.

Dr. Neil Barnard vorbeste despre adictiile alimentare/psihologice, urmarile lor si ce putem face pentru o stare de sanatate pe termen lung.

Dr. Brian Clement, de la celebrul “Hippocrates Health Institute” despre puterea revitalizanta si regeneratoare  a hranei vii.

Documentare-marturii care atesta puterea binefacatoare a plantelor si capacitatea corpului de a se vindeca singur, daca i se ofera conditiile necesare.

Food matters

Sa ne vedem sanatosi!  Pentru ca acum stiti ca sanatatea depinde in mare masura de noi!

Pentru animale

Nu voi spune prea multe aici,  voi lasa imaginile sa vorbeasca de la sine. In schimb, vreau sa adaug ceva. Cei care cred ca imaginile de mai jos sunt cazuri izolate, ca de obicei nu se intampla asa si nu peste tot, trebuie sa revina la realitate si sa aiba curajul sa o confrunte. Cine inca mai are iluzia vacutelor fericite care produc lapte de bunavoie pentru noi, a animalelor care mananca iarba libere pe camp si apoi merg fericite “sa se sacrifice” pentru noi, sau a gainilor care fac oua ici si colo intr-un hambar, iar fermier batran le culege pentru noi…..TREBUIE SA DESCHIDA OCHII ! si sa afle de unde provine mancarea lui, in ce conditii si cu ce costuri materiale, ecologice si morale.

Aceste imagini nu fac decat sa aduca in lumina adevarata fata a industriei carnii, laptelui si oualor, fata pe care consumatorul obisnuit nu o vede si nici nu ii este permis sa o vada. Canalele media, in marea lor majoritate, nu stiu sau nu vor sa aduca la cunostinta publicului ceea ce se intampla cu adevarat  in aceste “fabrici de carne, lapte si oua”, devenind astfel complici la aceste abominatii. Dar complici suntem si noi, pentru ca intretinem acest “status quo”, mintindu-ne ca “ei, nu poate fi chiar asa”, alegand ignoranta in locul informarii, pasivitatea in locul actiunii. Acum cand informatia este libera, la indemana oricui stie sa o caute, ignoranta nu este o binecuvantare ci doar vina personala.

Dar lucrurile incep sa se schimbe. Incet si greu, ca orice inceput, dar SCHIMBAREA, odata pusa in miscare nu va mai putea fi oprita. Fiecare din noi are o putere de decizie mai mare decat orice legiuitor (oricum ei sunt cei care creeaza cadrul legal pentru aceasta stare de fapt, fiind complici de prim rang). Impreuna putem opri exploatarea si cruzimea inutila fata de toate vietatile planetei. Trebuie doar sa nu mai creem cerere si oferta va lua sfarsit. E atat de simplu.

“Daca toti oamenii ar sti si vedea de unde provine si cum este produsa carne/laptele/ouale din farfurie, multi dintre ei ar deveni vegani” – nu mai stiu cine a spus asta….

ATENTIE!!! Imaginile de mai jos ar putea fi socante pentru multi oameni, dar necesare pentru iesirea din matricea in care traim !

Filmul documenatar “Earthlings” este unul dintre cele mai puternice vizual si emotional.

“Farm to fridge” este un alt material ce demasca lumea hidoasa a fermelor de crestere intensiva a animalelor. Acesta este adevaratul drum al carnii ” din ferma pana in frigider”

Recunosc ca nu am suportat sa mai caut materiale pe tema asta, pentru mine e suficient…daca cineva vrea sa vada mai mult de atat,  e plin internetul cu astfel de filme…