Recenzie platforma P2P Mintos

MINTOS este regele creditarii Peer-2Peer. O afirmatie puternica care e sustinuta de cei peste 150.000 de oameni care investesc acolo. Cei mai multi bani pe care i-am investit in P2P sunt pe Mintos si nu intamplator ci pentru ca este cea mai mare platforma online de imprumuturi P2P.  Majoritatea vasta a celor care incep sa investeasca in P2P, o fac pe Mintos, care momentan este vazuta drept cea mai sigura platforma, oferind cel mai bun raport risc/recompensa.

h

Date despre Mintos

  • Mintos este cel mai sofisticat site de imprumuturi P2P din toată Europa (inclusiv Marea Britanie, unii spun ca din lume).
  • Până în prezent, prin Mintos au fost achiziționate imprumuturi in valoare cumulata de aproape 4 miliarde de euro.
  • Numarul companiilor de creditare (Loan Originators) care activeaza pe Mintos a depasit 60, nici o alta platforma P2P nu se apropie de aceste cifre.
  • Majoritatea împrumuturilor disponibile pentru achiziționare sunt în euro, dar sunt disponibile și alte valute.
  • Investitorii pot alege din sute de mii de împrumuturi disponibile pentru a fi achiziționate de pe piața primară (direct de la creditori) sau de pe piața secundară (de la alți investitori care le vand).
  • Prin intermediul a 20 de filtre diferite, investitorii pot să găsească cele mai potrivite împrumuturi pentru preferintele lor, functie de apetitul de risc al fiecaruia.
  • De asemenea, acestia pot alege sa cumpere un procent mai mic sau mai mare din orice împrumut individual.
  • Nu in ultimul rand Investitorii pot selecta împrumuturile manual sau, pot folosi functia Auto-Invest care, dupa setarea tuturor criteriilor dorite, va reinvesti banii disponibili in cont in mod automat.
  • Atat companiile de creditare care vor sa lucreze pe platforma Mintos cat si persoanele care vor sa imprumute bani sunt supuse unui  proces de filtrare riguros, pentru a minimiza riscul investitorilor;
  • Majoritatea imprumuturilor oferite sunt cu garantie de rascumparare, insemnand ca atunci cand un debitor depaseste cu mai mult de 60 de zile termenul de rambursare, compania de creditare va plati investitorului suma imprumutata + dobanda acumulata, urmad sa o recupereze de la debitor;
  • Cum spuneam la inceput, exista un motiv pentru care Mintos atrage cei mai multi investitori si implicit cei mai multi bani, si asta pentru ca este cel mai “tare din parcare” 🙂 lucru verificabil prin sutele de recenzii ale celor care ii folosesc serviciile si sunt multumiti.
  • Au un site usor de folosit, bine organizat, foarte responsiv, optimizat si pentru aplicatii mobile;
  • Ar mai fi multe de spus dar ca sa nu o lungesc, mai multe statistici despre activitatea lor gasiti AICI

Rezultate  portofoliu Mintos

Acum sa vedem cum se prezinta contul meu la 4 luni dupa ce am intrat pe platforma.Capture

Istoricul depunerilor: 25 Iun- 100 de Eu pentru testare; 8 Iul- 612 Eu;  1 Aug- 288  Eu; 26 Aug- 359 Eu;  Pe masura ce vedeam cum functioneaza platforma, am prins incredere si am mai depus bani. Am mai retras ceva la un moment dat apoi am mai depus  pana am ajuns la ceea ce se vede acum. Am beneficiat si de bonus la inscriere folosind un link afiliat. Pana acum nu am retras nimic din profit ci am reinvestit.

Investitiile curente functie de nivelul dobanzii si timpul ramas pana la returnarea imprumutului

Capture1

Distributia pe tari,  companii de creditare, statusul imprumutului si garantia de rascumparare

This slideshow requires JavaScript.

Strategia de investitie 

Cred ca “strategie” e un cuvant cam pretentios, avand in vedere ca majoritatea platformelor au criterii de selectie similare si multi oameni aleg cam aceleasi criterii, dar voi folosi totusi acest termen. Pentru imprumuturile in care investesc manual aleg urmatoarele criterii, in aceasta ordine:

  1. Aleg Piata Primara de obicei; doar daca nu gasesc nimic satisfacator aici, ma uit si pe Piata Secundara;
  2. Investesc doar in Euro;
  3. Selectez doar imprumuturi cu garantie de rascumparare (Buyback Guarantee- BB);
  4. Selectez termenul de rambursare intre 0 si 2 luni;
  5. Aleg in general doar credite cu rating de la B- in sus; doar o data am ales rating C, si asta deoarece in acel moment nu erau credite care sa satisfaca si celelalte criterii; merg si astea atata vreme cat au BB, dar a fost o exceptie;
  6.  Dobanda o aleg ultima pentru ca odata selectati ceilalti paramentri, sistemul imi arata creditele disponibile si atunci aleg dobanda maxima; evident, cand sunt perioade mai slabe (cum a fost toamna aceasta) si scade dobanda, cobor si eu limita; totusi daca scade sub 10% atunci astept pana vor creste din  nou, sau mut banii pe alta platforma care merge mai bine. Deci ca regula generala aleg dobanzi intre 10 si 12%.

Ca strategie generala de investitie in P2P, eu folosesc Mintos (alaturi de Peerberry pe care o consider in aceeasi categorie) ca platforma de imprumuturi pe termen scurt, de obicei intre 25 si 45 de zile. Asta imi asigura posibilitatea de retragere a unei parti din bani in termen relativ scurt daca am nevoie. Celelalte 4 platforme pe care sunt, au termene mai lungi, intre 6 si 12 luni si ofera dobanzi mai mari dar evident banii sunt blocati in tot acest timp. Multe platforme ofera posibilitatea retragerii din imprumut inainte de scadenta dar cu o anumita penalitate iar pe cele care au si Piata Secundara, poti vinde imprumutul altor investitori. Mai multe despre celalalte platforme intr-un articol viitor.

Acum sa trecem si la functia de Auto-Invest unde imaginile vorbesc de la sine.

e

fg

Trebuie sa spun ca Auto-Invest nu se grabeste foarte tare sa reinvesteasca automat banii din cont, asa ca ma trezesc uneori ca fac investitii manuale, dar nu pot spune ca ma deranjeaza faptul ca acord 5 min/zi verificarii contului si, atunci cand sunt bani rambursati, cautarii manuale de credite.

In concluzie …

Ai ceva bani economisiti si vrei sa generezi venit pasiv fara sa faci mare lucru?

Vrei sa faci un prim pas catre obtinerea independentei financiare

Platformele de imprumuturi Peer-2-Peer sunt o alegere buna pentru inceput si dintre toate, Mintos este cea mai de incredere. Inscrie-te pe Mintos si incepe sa investesti, cu cat mai repede, cu atat mai bine. Daca folosesti acest link ca sa te inscri vei obtine un bonus asa cum am obtinut si eu. Nu e nici un secret in asta.

 Bonusul depinde de cât de mult ai investit in primele 30 de zile. La 500 € investiți: bonus de 10 €; 1 000 EUR investiți: bonus de 20 €; 5.000 de euro investiți: bonus de 30 de euro; 10 000 EUR + investiți: 1% din suma investită, până la 1 000 EUR. 

Mintos face treaba buna de ani de zile si ca orice afacere vrea sa creasca, de aceea ofera incentive atat celor care ii promoveaza cat si celor care se inscriu  si investesc urmand linkul respectiv. Crede-ma, te simti foarte bine cand iti deschizi contul si vezi ca au mai aparut bani  acolo :))

Plati online sigure si avantajoase

In final, vreau sa spun ceva si despre modalitatile de transfer de bani catre si dinspre aceste platforme. Folosesc Revolut pentru aceasta, si nu doar eu ci multi dintre cei care investesc in platforme P2P. De ce folosim Revolut? Desi cred ca in 2019 Revolut nu mai are nevoie de prea multa prezentare, voi puncta scurt cateva avantaje legate de tranzactiile catre platforme P2P:

  • In primul rand pentru ca ma simt mai relaxat stiind ca toate conturile pe aceste platforme nu sunt legate de cardul meu bancar ci de cardul Revolut.
  • In al doilea rand deoarece nu exista taxe de transfer de pe Revolut catre platformele P2P si nici invers.
  • In al treilea rand pentru ca Revolut face schimburile valutare la cursurile interbancare care sunt ceva mai mici decat cursul pe care ni-l ofera noua bancile.
  • In al patrulea rand, pentru ca Revolut incepe sa fie din ce in ce mai raspandit ca alternativa pentru tranzactii financiare.

Daca  iti faci cont Revolut folosind acest LINK vei primi cardul gratis plus un bonus de 44 lei astfel: 1. Trebuie doar să te inscri, să adaugi bani prin card sau prin transfer bancar și să comanzi un card fizic; 2. Apoi să efectuezi o prima plată cu cardul (poate fi o valoare mica) și să aștepti să apară în aplicație, (lucru care poate dura până la 7 zile).

Poti primi gratuit primul card și bonusul, numai dacă nu esti deja înscris pe Revolut. În scopul verificării, trebuie să-ti alimentezi contul cu 10 GBP (sau echivalent) înainte de a comanda cardul gratuit. Aceasta nu este o taxă pentru card și poate fi cheltuită imediat cu cardul Revolut sau transferată înapoi în contul bancar original. Deci nu pierzi nimic.

 

Un disclaimer necesar: Informatiile prezentate au scop pur informativ si nu sunt sfaturi de investitii pentru nimeni. Ceea ce fac eu este un risc asumat si iti recomand ca inainte de orice investitie sa faci munca de cercetare si studiu pentru a ajunge la propriile concluzii.

Like & Share daca ti-a placut!  
Aboneaza-te ca sa fi notificat cand postez!

Portofoliu de investitii in platforme de imprumuturi Peer-2-Peer

Salutare fratilor calatori prin viata,

In articolul precedent am descris ce sunt platformele de imprumuturi Peer-2-Peer si am spus ca voi scrie un articol despre platformele in care am decis sa investesc si astfel sa fac primii pasi catre independenta financiara.

Cum alegem platforma P2P in care sa investim?

Mai intai sa vedem cateva criterii de alegere a platformelor de imprumuturi P2P. Sunt atatea platforme in care poti investi si intrebarea este: Cum le alegi pe cele mai bune, care prezinta credibilitatea si gradul de incredere cel mai mare? Desi nu exista siguranta in nimic pe lumea aceasta, totusi este recomandabil sa cercetezi cat poti de amanuntit fiecare platforma in care vrei sa investesti, pentru a avea o privire de ansamblu a activitatii acesteia in ultimii ani. Cu cat ai mai multe informatii despre aceasta, cu atat iti va fi mai usor sa iei decizia de a investi sau nu bani in ea. Cateva întrebări relevante pe care ar trebui sa le pui ar fi:

  • Cum arata trecutul lor? De cât timp sunt în afaceri?
  • Ce randamente au produs pentru investitorii lor și cât timp? (Deși rețineți că performanțele anterioare nu sunt o garanție a faptului că acestea se pot repeta în viitor.)
  • Care este procesul de selectie a debitorilor și cum se monitorizează rambursarea?
  • Care este istoricul platformei în diferite condiții economice?
  • Este sustinuta de un grup financiar? Daca da, este acesta reputabil?
  • Este acreditata de autoritatea nationala de supervizare a institutiilor financiare din tara de origine?
  • Orice alte informatii care te pot ajuta sa faci o evaluare cat mai completa a platformei.

About-Peer-to-Peer-Main-Image-1864x1003

Pentru aceasta, in primul rand citeste toate informatiile de pe site-ul platformei si nu lasa nici o piatra neintoarsa. Daca ramai totusi cu intrebari fara raspuns, nu-ti fie teama sa contactezi reprezentantii companiei si sa ceri lamuriri suplimentare. Apoi foloseste-l pe Google la maximum, cautand recenzii ale oamenilor care folosesc platforma de cel putin 1 an si nu te opri doar la primele 2, ci cauta macar 10 astfel de website-uri personale ale oamenilor care au investit in ea. De asemenea, ai grija la modul in care filtrezi informatia pe care o gasesti. Odata finalizat acest proces, iti faci cont pe respectiva platforma si dupa validarea inscrierii, poti incepe sa arunci cu bani in lumea larga 🙂

Portofoliul personal

Iar dupa acest scurt intro, iata care sunt platformele in care am investit pana acum. Acestea sunt sumele cu care am inceput dar ulterior am mai adaugat bani, am mutat de pe o platforma pe alta, functie de imprumuturile disponibile la acel moment. Se poate vedea ca am inceput mai timid cu 100 Eu pe Mintos si dupa ce am vazut cum functioneaza am depus mai mult acolo si apoi am intrat si pe alte platforme.

inceput

Realocarea banilor este practicata de majoritatea investitorilor in P2P deoarece sunt perioade (care pot dura de la cateva zile la cateva saptamani, functie de specificul platformei) in care pot sa nu fie oportunitati de imprumuturi care sa corespunda criteriilor alese de fiecare om, si personal, decat sa stau cu banii neinvestiti in cont, prefer sa mut o parte din ei pe alte platforme care merg mai bine la acel moment.

Din pacate nu am avut inspiratia sa incep un jurnal al evolutiei portofoliului inca de la bun inceput, asa ca abia pe 19 Septembrie 2019 am facut prima analiza a cifrelor si aratau cam asa:

tabel 1

Iar mai jos avem 3 grafice:

132

Ca sa exemplific ceea ce am spus mai sus, legat de realocarea banilor de pe o platforma pe alta si adaugarea unor noi sume pe unele dintre ele,  iata ce modificari am facut in portofoliu dupa aceasta prima analiza a cifrelor:

  • 25 sept- am adaugat 288.89 Eu pe Envestio
  • 3 si 4 oct- am retras de pe Mintos 148.83 Eu
  • 4 si 7 oct- am adaugat 148.83 Eu pe Fastinvest
  • 15 oct- am retras 30.74 Eu de pe Peerberry
  • 16 oct- am retras 30.2 Eu de pe Peerberry si transferat 60.94 Eu pe Grupeer
  • 17 oct- am retras  30 Eu de pe Peerberry
  • 18 oct- am retras 151.32 Eu de pe Peerberry si adaugat pe Mintos
  • 21 oct – am retras 45.59 Eu pe pe Peerberry si  adaugat pe Fastinvest

Aceste mutari de bani dintr-o parte in alta pot fi destul de frecvente din motivul precizat mai sus. In fiecare actualizare a portofoliului voi arata atat aceste realocari cat si noile sume adaugate.

Dupa aproximativ o luna, am facut o noua analiza care se prezinta astfel:

tabel 2

Graficele aferente:

4

Se poate observa ca in afara de IUVO si Envestio, celelalte platforme au suferit usoare modificari in ceea ce priveste alocarea banilor. De pe Peerberry am retras bani in repetate randuri din cauza lipsei temporare de credite satisfacatoare, (crescuse destul de mult si procentul de credite cu intarziere intre 31-60 zile). Acesti bani i-am realocat pe Mintos care, desi a trecut printr-o perioada similara cu Peerberry (d.p.d.v. al dobanzilor), am preferat sa fac asta deoarece Mintos ofera un grad (perceput) mai mare de incredere.

Pe Grupeer si Fastinvest am adaugat bani intrucat rata stabila a dobanzii de 13% si termenele de 6-7 luni mi s-au parut atractive in acel context. La momentul la care scriu acest articol (5 Nov), dobanzile pentru investitori pe Mintos si Peerberry au urcat la 11.5% si poate pana la sfarsitul anului vor ajunge din nou la 12%.

6

In ceea ce priveste dobanda medie, in intervalul de timp de la prima inregistrare a evolutiei si pana la a doua, au fost cateva saptamani in care dobanzile pentru investitori  au scazut pe Mintos si Peerberry de la 12% la 11% si pentru o scurta perioada chiar la 10%. Se remarca o usoara crestere pe Envestio deoarece am investit intr-un  proiect cu dobanda de 20% care a ridicat un pic dobanda medie.
5

Cat despre profitul acumulat din dobanzi, cifrele vorbesc de la sine. Trebuie retinut totusi ca la momentul preluarii cifrelor de pe platforme, sunt inca imprumuturi care nu au fost returnate (fie nu s-a implinit termenul, fie pentru ca sunt in intarziere), deci totalul profitului din dobanzi este ramas in urma. Pe 22 Noiembrie voi reveni cu o actualizare a cifrelor.

Informatiile prezentate au scop pur informativ si nu sunt sfaturi pentru nimeni. Ceea ce fac eu este un risc asumat si iti recomand ca inainte de orice investitie sa faci munca de cercetare si studiu pentru a ajunge la propriile concluzii.

Like & Share daca ti-a placut!  
Aboneaza-te ca sa fi notificat cand postez!

Ce sunt si cum functioneaza platformele de imprumuturi Peer-2-Peer

Salutare oameni buni,

Ma bucur ca ati ajuns aici 🙂 Inseamna ca si voi cautati acelasi lucru ca mine. In articolul acesta va spuneam ca am facut primii pasi catre obtinerea independentei financiare prin investitii. Peisajul investițional s-a schimbat destul de mult în ultimul deceniu. Noile forme alternative de investiții cum ar fi criptomonedele, au făcut mai importanta ca niciodată nevoia ca investitorii să-și facă propria munca de cercetare-evaluare cuvenită înainte de a-și asuma riscul acestor noi tipuri de investiții.

Unul dintre cele mai noi tipuri de investiții este împrumutul Peer-2-Peer. Această formă de investiții online implică companii care conectează debitori individuali cu creditorii (numiți „investitori”), ocolind băncile tradiționale și instituțiile financiare. Cum nu am suficienti bani pentru investitii in imobiliare si inca nu stiu suficient de multe despre investitiile la bursa, dupa ce am cercetat, studiat si comparat diverse optiuni care imi erau la indemana, am ales sa incep cu investitii in platformele de imprumuturi Peer-2-Peer.

What-to-Invest-In-770x415

Ce sunt imprumuturile Peer-2-Peer si cum functioneaza?

Peer- persoana al carei statut este egal cu al altei persoane. Împrumuturile  Peer-2-Peer sau P2P mai scurt, sunt o formă descentralizată de împrumut, practicata de institutii financiare non-bancare (IFN) prin intermediul unor platforme online. Despre acest tip de afacere se scrie si vorbeste foarte mult pe internet in ultima vreme iar subiectul este prea vast ca sa pot pretinde ca sunt exhaustiv in acest articol. Mai degraba voi prezenta pe scurt cracteristicile principale ale acestui nou tip de imprumuturi online. Există două modele principale de afaceri prin care funcționează platformele P2P:

1. Oamenii (investitorii) acordă direct împrumuturi altor persoane fizice sau juridice (debitori);

2. Companiile creditoare acordă împrumuturi utilizatorilor (debitorilor) în care alți oameni pot investi, adica pot cumpara o parte mai mica sau mai mare dintr-un imprumut iar la returnarea imprumutului vor primi si dobanda.

Ambele modele functioneaza avand o platforma online (website) ca intermediar intre investitori– cei care ofera bani spre imprumut si debitori– cei care iau bani cu imprumut. Prima modalitate de împrumut este cunoscută și ca împrumut social. Deși este o modalitate populară de finanțare inca de acum sute de ani (persoanele care au surplus de bani, imprumuta oamenilor care au nevoie de bani),  acest concept a cunoscut o adevarata expansiune odata cu dezvoltarea tehnologiei, accesului la aceasta de catre o mare masa a populatiei și aparitiei noilor oportunități pe care le oferă  modelul socio-economic actual. Unul dintre avantajele semnificative ale acestui model este accesibilitatea obtinerii imprumutului – practic oricine* poate împrumuta bani de la oricine este dispus să aloce fonduri, in schimbul unei dobanzi. 

Prima astfel de platforma a aparut prin 2005 in Marea Britanie dar in ultimii ani – mai ales dupa 2016- au aparut foarte multe (peste 100 probabil) de platforme care intermediaza obtinerea imprumuturilor, majoritatea avand, cu mici variatii, aproximativ acelasi model de afaceri. Cea mai mare parte a platformelor de imprumuturi P2P sunt in SUA, Europa (mai ales zona Baltica) si China (care deservesc in special populatia Chinei) dar prin intermediul companiilor de microcredit (Loan Originators) care pot fi din orice tara (in ultima vreme au inceput sa apara si in Africa, Asia de S-E si alte tari in curs de dezvoltare), ele ofera accesul la imprumuturi oamenilor din orice parte a lumii.

Mai jos e o schema simpla care explica principiul general de functionare al platformelor P2P.

D0E124EE-D1A8-63DA-57B0-15410C041D71

Când vine vorba de selectarea împrumuturilor, puteți alege funcție de nivelurile de risc, care sunt, de asemenea, denumite si „ratinguri”. Fiecare platforma are un algoritm si proceduri prin care calculeaza si atribuie fiecarui imprumut un nivel de risc (rating). Imprumuturile vin cu rate de dobândă astfel calculate incat să vă compenseze în mod corespunzător pentru nivelul de risc ales.

Pe măsură ce împrumuturile sunt rambursate de către debitori puteți alege ca plățile sa se acumuleze în cont sau puteți alege ca platforma sa reinvesteasca automat banii  in alte imprumuturi funcție de preferințele de risc si alti paramentri prestabiliti. Majoritatea platformelor au o unealta numita Autoinvest care, dupa setarea unor parametri, va reinvesti automat banii din cont in imprumuturi care corespund conditiilor alese de utilizator. Principalii parametri pe  care ii poate modifica investitorul (atat in Autoinvest cat si la cautarea manuala) pentru a filtra imprumuturile in care doreste sa investeasca sunt:

  • nivelul ratei dobanzii;
  • durata imprumutului- de la cateva zile pana la cativa ani;
  • statusul imprumutului- la zi, in intarziere, etc;
  • garantia de rascumparare- activa sau nu;
  • tipul imprumutului;
  • companiile de creditare si tarile in care vor merge banii;
  • reinvestirea profitului;
  • alti paramatri functie de platforma.

Începând cu 2008, platformele de creditare de acet tip s-au dezvoltat într-un ritm extraordinar. Comoditatea și rapiditatea pe care le oferă sunt apreciate atât de debitori, cât și de investitori. Lipsa unui intermediar permite acestui tip de platforme să funcționeze eficient avand comisioane mai reduse decat ale bancilor traditionale și sa returneze profituri pentru investitori.

In plus, modelul de afaceri în care platformele se bazează pe inițiatori de împrumuturi (Loan originators) are un succes deosebit. Atunci când banii sunt împrumutati de catre instituții financiare solide si cu experiență, investitorii se pot bucura de un oarecare sentiment de relaxare stiind că debitorii au trecut prin procesele și verificările de aprobare pe care le folosește și le dezvoltă fiecare companie de creditare*.

Avantaje

  • Pentru investitori, împrumuturile P2P pot fi o modalitate de a accesa piata de creditare a consumatorilor, care pana acum a fost teritoriul exclusiv al bancilor;
  • ofera oamenilor posibilitatea de a-si inmulti banii cu efort minim, dobanzile practicate fiind cuprinse intre 5 si 25% sau uneori chiar mai mult;
  • pentru debitori, împrumuturile P2P pot fi o modalitate excelentă de a avea acces relativ facil la un împrumut cu o rată a dobânzii mai atractivă decât ar putea găsi la o bancă.
  • procesul de investitie este relativ simplu; mai intai te inscrii pe site si adaugi un document de identitate iar dupa validarea inscrierii depui bani si incepi sa cumperi fractii de imprumuturi (ai nevoie de un card atasat unui cont bancar pentru depuneri si retrageri de bani. Eu folosesc Revolut);
  • nu trebuie sa dispui de multi bani; functie de specificul platformei si tipul de imprumut, investitiile incep chiar si de la 1 Eu pe unele platforme si merg pana la cat te tine buzunarul;
  • este o activitate desfasurata complet online si deci poate fi facuta de oriunde, atat vreme cat ai acces la internet;
  • ofera oportunitati de investitii diversificate: imprumuturi pentru nevoi personale, pentru afaceri in diverse sectoare, pentru dezvoltari imobiliare, pentru refinantare;  ipoteci, leasing autovehicole , etc;

Riscuri?

Ca orice investitie, si aceasta prezinta anumite riscuri. Unul ar fi ca persoana care a luat bani cu imprumut sa nu mai returneze banii. Pentru atenuarea acestui risc, multe platforme au o plasa de siguranta si anume, ofera o garantie de rascumparare (Buyback Guarantee) in caz ca debitorul nu mai plateste sau intarzie cu plata mai mult o anumita perioada (60 de zile este termenul preferat al multor platforme), astfel ca investitorul isi primeste banii inapoi urmand ca platforma sau compania de microcredit care a oferit imprumutul  (din care investitorul a cumparat o fractie) sa isi recupereze banii de la debitor.

Deoarece împrumuturile peer-to-peer, precum majoritatea investițiilor, prezintă un anumit risc, este important să diversificați fondurile investite în cat mai multe împrumuturi cu valori mici, distribuite pe mai multe platforme, companii de creditare si tari. În mod ideal, profiturile pe care le obțineți de la debitorii care vă rambursează cu dobândă vor compensa pierderile provenite de la debitorii care nu platesc.

Este important de menționat că în această industrie, ca în oricare alta, au existat unele șocuri rasunatoare. De exemplu, platforma TrustBuddy a anunțat faliment în 2015, iar Lending Club a trebuit să facă față unei crize extrem de severe atunci când s-a dovedit că au manipulat sistemul de rating al debitorilor pentru a aloca mai multe credite.

În ciuda acestor cazuri și a câtorva cazuri de fraudă din China, creditarea P2P a cunoscut o creștere fenomenală cu bune perpective pe termen mediu si lung. Dovada este numărul din ce în ce mai mare de platforme  care oferă mai multe oportunități pentru investitori.  Popularitatea de care s-au bucurat inca de la aparitie, le-a transformat din ceva necunoscut și de nișă, într-o soluție adecvată și accesibilă  pentru generarea de profituri. Desigur numarul platformelor si al companiilor de microcredite va scadea probabil in timp si se va stabiliza probabil candva in viitor, pe masura ce se maturizeaza aceasta industrie, ramanand pe piata doar cele mai solide platforme si companii de creditare.

Buuun, si ca sa inchei intr-o nota pozitiva :D, deși împrumuturile P2P elimină băncile tradiționale, nu înseamnă că procesul de subscriere a fost neglijat. Orice platformă de împrumut P2P pe care aplicati pentru un imprumut, vă va trece print-o verificare destul de minutioasa a solvabilitatii, pentru a se asigura că sunteți de încredere, precum și alte verificări interne stabilite de platformă*. Acest lucru se realizează în principal pentru a proteja fondurile investitorilor care acordă împrumuturi, deoarece ajută la identificarea celor care sunt mai predispusi la  neplată împrumuturilor.

Cum spuneam la inceput,  acest articol nu are ca scop epuizarea subiectului, mai multe informatii despre imprumuturile si platformele P2P veti gasi din abundenta pe internet. Intr-un articol viitor voi prezenta pe scurt fiecare platforma in care am investit, strategia pe care o folosesc si evolutia cifrelor de la inceput si pana acum.

Informatiile prezentate au scop pur informativ si nu sunt sfaturi pentru nimeni. Ceea ce fac eu este un risc asumat si iti recomand ca inainte de orice investitie sa faci munca de cercetare si studiu pentru a ajunge la propriile concluzii.

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut!

Lungul drum catre Independenta Financiara

Dragi calatori prin viata,

Consider ca daca li s-ar oferi aceasta posibilitate, majoritatea oamenilor si-ar dori atingerea independentei financiare. Dar poate fi ea atinsa de catre oamenii obisnuiti (cei care nu sunt bogati), sau pentru acestia, e un vis,  unul catre care tindem si muncim marea parte a vietii dar pe care nu stim daca il vom atinge? Acest articol ar putea interesa cu precadere pe cei cu venituri mici si medii, si mai putin pe cei care produc venituri mari/foarte mari sau pe cei care au deja avere, deoarece acestia din urma sunt deja la un alt nivel.

Pentru a scurta introducerea, voi pleca de la presupunerea educata ca mai toti oamenii cu acces la internet si un nivel de educatie cel putin mediu stiu ce este independenta financiara si de ce ar trebui sa ne-o dorim cu totii. Totusi,  pentru cei care inca nu sunt familiarizati cu acest concept, voi explica foarte pe scurt ce este si de ce ar fi minunat sa ajungem la ea.

Independenta Financiara este acea situatie in care detinem suficiente active cat sa produca (lunar sau anual, depinde cum calculam) acea suma de bani care ne permite sa traim cel putin decent fara sa fim nevoiti sa avem un job/serviciu doar pentru satisfacerea nevoilor de baza ale vietii. Ce inseamna trai decent si cat trebuie sa fie aceasta suma, este destul de subiectiv si depinde de stilul de viata al fiecaruia. In principiu avem nevoi de baza necesare  supravietuirii si nevoi secundare care ne ridica nivelul de calitate a vietii.

Nevoile de baza care trebuie satisfacute cu prioritate: asigurarea unui adapost, a hranei/apei, a transportului, plata obligatiilor financiare catre stat (din pacate 😦 ) si a diversilor furnizori de servicii necesare traiului, etc. Odata asigurate acestea, orice om mai are nevoie de activitati care nu au legatura cu nevoile de baza, dar care sunt foarte importante pentru imbunatatirea vietii. Din categoria aceasta fac parte diverse hobbyuri, pasiuni, si activitati care aduc implinire fiintei umane pe plan emotional, intelectual si spiritual. Spre deosebire de nevoile primare, acestea nu sunt aceleasi pentru toti oamenii, putand avea una sau mai multe astfel de activitati iar acestea fiind mai mult sau mai putin costisitoare, de unde si subiectivismul notiunii de “trai decent”.

Cum putem obtine independenta financiara si in cat timp?

CUM? In primul rand toti avem nevoie de educatie financiara, acesta este primul pas pe acest lung drum. Acum majoritatea oamenilor au posibilitatea sa se educe in privinta banilor si in plus conteaza mult si educatia pe care o primim in copilarie de la familie/anturaj in acest domeniu(1), asa ca nu insist asupra acestui aspect. Odata inarmati cu un minim de educatie financiara, practic, plecam de la o anumita suma de bani pe care o investim iar profitul obtinut il reinvestim si de-a lungul timpului tot adaugam bani la investitie, continuam reinvestirea profitului, in timp diversificam tipurile de investitii si o tinem tot asa pana cand atingem acea suma care poate genera un profit suficient de mare ca sa ne acopere toate cheltuielile vietii.

Metodele si instrumentele in care alegem sa investim sunt foarte variate si evolueaza odata cu mediul socio-economic si cultural, sunt  intinse pe perioade de timp de ordinul lunilor sau anilor, au diverse grade de risc vs. profit si din cauza complexitatii lor, nu fac subiectul acestui articol. Aceasta este doar o explicatie simpla a procesului de baza intrucat nu sunt vreun specialist in investitii.

CAT TIMP? Ei bine, in afara de cazurile in care avem pur si simplu noroc si ne nastem deja bogati, sau se rastoarna basculanta cu noroc in viata noastra si intram cumva in posesia unei sume mari de bani sau a unor active valoroase, ar fi bine sa incepem calatoria spre independenta financiara inca din facultate sau chiar dinainte. Asta depinde de multi factori intre care nivelul de educatie financiara al parintilor, mediul socio-cultural si economic in care traim, informatiile si experientele la care suntem expusi in tinerete(2), etc. Incepem intai cu economisirea unei sume de bani, dupa care, pe baza educatiei financiare primite si mai apoi autocultivate(3), incepem investia.

De ce este nevoie sa incepem cat mai devreme?

Pentru ca in cazul oamenilor cu venituri obisnuite, considerand randamentele diverselor investitii si apetitul diferit pentru risc al oamenilor, pur si simplu este nevoie de mult timp. Asta este elefantul din camera si efectiv nu il putem ignora. Inmultirea banilor prin investitii este un proces indelungat si nu avem cum sa ocolim adevarul acesta. In medie, daca un om incepe acest proces de economisire si investitie pe la 20 de ani, si lucreaza constant la acest tel, are mari sanse ca pe la 40-45 de ani sa atinga independenta financiara. Cam atat timp cred eu ca este necesar pentru ca oamenii cu venituri medii sa atinga acest obiectiv. Si daca ma intrebati pe mine, nu cred ca e deloc rau ca la 45 de ani sa iti poti permite sa iesi din “cursa sobolanului”. Evident, acest timp se poate scurta cu 5 – 8 ani functie de factori precum veniturile castigate, sumele economisite si investite si tipurile de investitii in sine. Dar un lucru este clar si cred ca oricine e de acord cu mine, si anume ca acest proces trebuie inceput cat mai devreme.

Un start bun in viata catre

Cand eram eu copil nu prea se obisnuia ca parintii sa puna bani deoparte pentru copii (un depozit de economisire sau alt tip de investitie) astfel ca odata major, adolescentul sa aiba un start bun in viata. In zilele noastre practica aceasta este mai raspandita dar inca nu s-a transformat intr-un obicei cultural. Dar ganditi-va ce sanse are un adolescent care la inceputul vietii de adult are la dispozitie, gratie parintilor constienti, pe langa educatia financiara mentionata la (1), (2), (3), si o anumita suma de bani acumulata de-a lungul anilor (fie doar prin economisire, si/sau prin investitie si capitalizarea dobanzii). Pe langa informatiile si mentalitatea oferite de educatia financiara, ar avea in plus si mijloacele materiale pentru valorificarea acestora.

Si acum ganditi-va ce start in viata are un altul caruia, chiar daca a beneficiat de educatie financiara (caz fericit, deoarece cum spuneam, multi inca nu au parte de asta), ii lipsesc mijloacele materiale pentru a incepe sa-si creeze independenta financiara.  Desigur decat sa iti lipseasca amandoua – si educatia si banii- e preferabil sa ai macar educatia deoarece banii pot fi risipiti usor fara educatie. 

Eu am pierdut startul timpuriu despre care spuneam mai sus, nici nu am primit educatie financiara in afara de clasicul “nu cheltui mult, economiseste” (si ca mine sunt multi- in fine, erau alte vremuri), dar asta nu ma impiedica sa incep chiar acum. De ce? Pentru ca la fel ca multi altii, nu am decat 2 optiuni.

Prima este sa nu iau nici o masura acum, pe motiv ca oricum e tarziu si sa ma regasesc peste 5-10 ani in aceeasi situatie ca acum, dandu-mi 2 palme ca am fost fraier si nu am facut asta mai devreme. A doua este sa incep acum, chiar daca e oarecum tarziu, iar peste aceeasi perioada de 5-10 ani, chiar daca inca nu voi fi atins independenta financiara, sigur nu voi fi la acelasi nivel la care as fi fost daca acum nu as fi luat nici o masura si cu siguranta ma voi felicita pentru decizia luata si actiunile intreprinse.

Intr-un articol viitor voi scrie despre primii mei pasi in investitii cu scopul obtinerii independentei financiare.

Like, Share & Subscribe daca ti-a fost de folos!

Cum mi-am pierdut identitatea digitală și mi-am descoperit dependența de „online” pe insula Creta (III)

Aceasta este ultima parte din seria de 3 articole, în care am descoperit ce înseamnă să trăiești eliberat și în prezent.

Am găsit un camping unde am petrecut 2 nopți în siguranță deși acum nu mai aveam nimic care să merite furat. Am gustat puțin din ce înseamnă să fii liber, să nu trebuiască să ai grija lucrurilor, să poți sta pe plajă fără să te gândești la lucrurile tale. În camping mi-am întins hamacul între 2 măslini și ideea era să dorm în hamac, dar lângă mine se afla un cort mare stil cameră cu 4 paturi înăuntru, care era gol. Iarăși universul 🙂 Așa se face că am petrecut cele 2 nopți dormind confortabil în pat, protejat de insecte, free of charge. Mai greu era cu zgomotul incredibil de puternic făcut de niște insecte cu aspect foarte înfricoșător (daca nu-ți plac insectele; cred că erau cicade, dar poate greșesc), zgomot de care nu puteai scăpa nicicum, nicăieri. Deși erau peste tot judecând după zgomotul lor, erau foarte greu de observat datorită faptului că erau camuflate extraordinar de bine, având aceeași culoare precum copacii în care își trăiau scurta viață.

Plimbându-mă prin camping, am urcat pe niște scări deasupra clădirii administratorului, iar pe acea terasă era un coridor de vie și ce sa vezi? era plin de struguri negri, copți. Deci universul, da? Cât am stat în camping tot am mâncat struguri de acolo. Tot legat de mâncare (când ești în modul de supraviețuire, mâncarea e prioritară alături de adăpost, iar eu încă aveam acea stare), în timp ce exploram împrejurimile campingului, am găsit pe marginea unei străzi, un cactus imens plin de fructe. Am muncit vreo oră ca să culeg cam 1 kg de fructe coapte și apoi încă o oră ca să îmi scot cu penseta din degete perișorii aproape invizibili. Dar a meritat. În camping am cunoscut un cuplu care își făcuse tabăra de bază acolo și, pe lângă cortul lor amenajaseră mai multe acareturi care să le ușureze șederea de vreo 3 luni acolo. Aveau un aspect hippie, el cânta la chitară iar ea vocal și își ocupau sezonul cald cântând prin stațiunile litorale, baruri, terase, mutându-se după vreme și bunul plac. Cum trăiesc unii…

Elafonisi, plaja de sub stele și conectarea cu oamenii

Image result for elafonisi

Încet-încet, începeam să trec peste ce mi se întâmplase în urmă cu 2 zile. Așa că mi-am strâns casa și am plecat către a doua destinație, plaja Elafonisi, situată în partea sud-vestică a insulei. Ajung acolo după câteva ore, din autocare încep să curgă râuri de oameni și eu printre ei. Ne îndreptăm toți către plajă, în aer se simțea (pe lângă caniculă) nerăbdarea oamenilor de a atinge cu ochii una dintre cele mai frumoase plaje din Grecia. Dar prima dată nu ochii au avut parte de această frumusețe pământeană, ci camerele foto ale telefoanelor. M-am așezat pe nisip și am privit în jurul meu. Majoritatea făceau poze în toate direcțiile, selfie-uri în toate pozițiile, urmate probabil de postări pe rețele de socializare. Undeva, pe lângă mine, o tânără își stresa partenerul să îi facă poze pe un bolovan și nu era mulțumită defel de lipsa talentului fotografic al acestuia. El mai avea puțin și îi arunca telefonul în apă de nervi. Dar poza trebuia să iasă brici pentru că – nu-i așa? – prietenii virtuali trebuie să vadă unde este ea și cum se tăvălea pe bolovan. Privind în jur îmi dau seama că sunt unul dintre puținii care nu face poze dar în același timp îmi dau seama că dacă aveam telefonul, aș fi făcut exact ca ei (poate nu așa exagerat și clar mai puțin faza cu bolovanul). Adică aș fi făcut poze „pentru Facebook si posteritate” înainte să mă bucur cu toată ființa de ceea ce mă înconjoară. Astfel am  văzut și înțeles pentru a doua oară în ultimele zile puterea de modificare a comportamentului pe care o au rețelele de socializare și felul insidios în care s-au strecurat în mentalitatea  noastră.

I-am lăsat în legea lor și m-am bucurat de natură prin prisma noii mele situații. Am explorat plaja în toate direcțiile și am mers până la capătul micii peninsule, unde, pe un promontoriu mai înalt rezistau în arșița soarelui și în bătaia vântului, rămășițele unei capele. Ca și la Preveli, am făcut un pic de free climbing pe un perete de vreo 8 m plin de prize tăioase la baza căruia era o dună de nisip care mi-ar fi amortizat căderea… just in case.  Spre seară puhoiul de oameni pleacă pentru că nu ai unde să dormi pe plajă și nici nu e permis și, oricum, cam toți erau acolo în excursie de o zi. Cu toate acestea, spre extremitatea sudică a plajei, printre boscheți și tufe mari, am observat  vreo 2 rulote mici și un van VW Camper vechi. Decid să îmi petrec noaptea acolo printre tufe. Plaja este pustie odată ce pleacă turiștii comozi. Acum m-am putut bucura de un apus de soare superb peste ocean, pe o plajă pustie. Ca în filme, așa cum am visat mereu. Și toate acestea, fără să fac nici o poză, totul s-a înregistrat pe retină.

În timp ce rechiziționam un scaun de plajă ca să dorm pe el între tufe, am găsit o pungă  nedesfăcută de snacks-uri, ceea ce a picat bine în lumina planului care urma să se desfășoare, dar despre care încă nu știam că avea să se întâmple. În seara aceea am cunoscut o gașcă de oameni care stăteau la cort pe lângă mine (sau mai bine zis, eu mi-am pus patul lângă ei) și m-au primit în jurul focului lor. Era o gașcă pestriță compusă dintr-un austriac care stătea în acel VW Camper, un tip din Libia, vreo 2 femei din Grecia, un cuplu din Cipru și încă 2 persoane pe care nu mi le amintesc. Le-am povestit ce mi s-a întâmplat și am primit încurajări în loc de păreri de rău. Mi-au povestit greutățile prin care au trecut și experiențele lor: fraților, viața bate filmul, iar poveștile unora dintre ei ar fi fost un bun subiect de film. Câte potențiale filme stau ascunse în poveștile de viață ale miliardelor de oameni care populează Pământul! Am împărțit mâncare, au cântat la chitara și acolo, la lumina focului, sub cerul unei nopți de august, înconjurat de străini, am descoperit ce înseamnă să te conectezi cu oamenii și natura. Deși erau străini la propriu, atunci nu-mi erau străini. A fost așa cum ar trebui să trăim toți. Austriacul mi-a dat un sac de dormit total neadecvat pentru căldura de afară (era unul cu puf pentru expediții :D) dar care și-a servit scopul și am dormit sub cel mai fantastic cer pe care mi-a fost dat să-l văd.

Plaja ascunsă și dunele dintre ienuperi

Related image

A doua zi austriacul mi-a spus despre o rezervație naturală de ienuperi bătrâni care cresc pe dune de nisip alături de o plaja cu nisip fin, unde ajung puțini oameni,  accesul nefiind foarte facil pana acolo. Trebuie să îți cari toate cele necesare întrucât nu găsești nimic acolo, deci este pentru cei care vor să fie cu adevărat acolo. Și eu voiam. Mai aveam 0.5 kg de arahide coapte, 6 banane, 6 piersici și punga aceea cu snacks găsită pe scaunul de plajă, care acum a devenit foarte valoroasă. Ne-am luat rămas bun, am luat 4 litri de apă și am pornit într-acolo cu gândul să stau cât mă țin proviziile. Nu a fost ușor să parcurg terenul accidentat cu 15 kg în spate dar răsplata a fost peste măsura efortului. Mi-am întins hamacul în interiorul unul ienupăr ale cărui ramuri creșteau divergent de la rădăcină și m-am dus în lume. Lumea, în acest caz, e un loc unde apele cristaline ale Mediteranei, care spală o plajă cu nisip fin, întâlnesc dune de nisip pe care cresc specii de ienuperi bătrâni, cu trunchiuri și ramuri contorsionate de trecerea timpului. Este primul loc unde am văzut și mers pe dune de nisip, nu mari precum cele din deșerturi evident, dar totuși dune.

Erau și corturi acolo, puse din loc în loc în așa fel încât senzația de intimitate se păstra, iar corturile erau populate mai ales de tineri și toți cei de acolo respectau natura și pe ceilalți.  Acolo poți face nudism dacă vrei, alături de oameni care nu fac asta; acolo am încercat și eu pentru prima dată. Este incredibil ce senzație de libertate îți poate da lipsa totală a hainelor. Pare greu de crezut, dar diferența dintre a avea sau nu un slip de baie pe tine este mare. Ce să mai spun despre peisaje, cerul văzut noaptea… Fără griji și obligații, în lumina recentelor experiențe trăite și a oamenilor cunoscuți, am reușit să simt libertatea și să trăiesc în prezent. Pentru că oricum altceva nu era. Hamacul, nisipul, apa și copacii au fost prietenii mei. Am stat 2 zile acolo, atât cât m-au ținut mâncarea și apa (deși am tras de ele cât am putut) și in dimineața celei de-a treia zile a trebuit să plec, dar nu aș fi plecat de acolo. Următoarea oprire, Balos.

Laguna Balos, locul unde este în regula să te lași copleșit de măreția naturii

Related image

Prind ultimul autobuz către Kissamos, orașul de unde se  pornește către plaja Balos. Nu reușesc să mă înțeleg bine cu șoferul ca să mă anunțe din timp unde trebuie să cobor ca să fiu cât mai aproape de oraș și după ce mă lasă în afara lui, din grabă, uit în autobuz pălăria găsită la Preveli. Mi-e necaz că îmi plăcea… asta e. Fac autostopul ca să ajung în oraș dar e greu, nu opresc oamenii pe aici. După o ora mă ia un tip  de treabă și îmi spune că a oprit pentru că și el a fost în situația mea și știe cum e, așa că încearcă să ajute când poate. Îmi restabilește încrederea în umanitate. Găsesc un hostel ca să petrec noaptea și dimineața devreme o tai pe jos către Balos cu o gentuță mică doar cu prosop, apă și ceva fructe pentru că sunt 15 km până acolo și nu este transport în comun. That sucks dar asta e. Laguna Balos este o regiune protejată, inclusă în Proiectul “Natura 2000” și este interzis să dormi acolo peste noapte. Acum pe bune, chiar e :).

O creastă desparte laguna de drumul de acces și cât mergi pe el nu vezi decât apele golfului Kissamos pe dreapta. Odată ajuns în parcare, urci puțin și deodată ți se dezvăluie una din cele mai frumoase priveliști posibile. Pur și simplu ți se taie răsuflarea (mai ales daca ești obosit după 15 km, din care cam jumătate sunt în urcare 🙂 ). Imediat am ajuns la o belvedere de unde coboară către plajă o potecă sinuoasă. Acolo un cuplu din Spania m-a rugat să le fac poze și am livrat material profi 🙂 Era atât de cald că mă topeam și regretam că nu am pălăria. Cum stăteam răstignit pe balustrada din pietre sorbind peisajul, văd undeva mai jos o pălărie. Se pare că universul m-a auzit și, incredibil, mi-a dat ce aveam nevoie. Era o pălărie de paie simplă și cam mare, dar era ceea ce îmi trebuia. Înarmat cu ea, cobor către plajă. Arunc tot ce am pe mine și intru în apă să mă răcoresc. După ce îmi iau doza de urgență, îmi găsesc un loc mai retras și mă las la pielea goală. Am niște apă, câteva fructe și o priveliște priceless. Experimentez din nou acea senzație dulce de libertate și de comuniune cu tot. Am traversat limba de nisip care desparte laguna de mare, și am urcat preț de 10 min poteca de pe insula care se înalță din mare până la o bisericuță închisă, apoi am dat o tură în jurul lagunei, m-am mai bălăcit puțin și am făcut plajă gol.

Mi-am dat seama că s-a făcut ora 16, ora de plecare, când am văzut că oamenii au început să părăsească plaja. Le urmez exemplul si o iau din loc  pentru că aveam de mers înapoi tot atât cât am făcut la sosire doar că acum la vale. Eram destul de obosit și din nou, universul mi-a oferit o mână de ajutor sub forma unui cuplu de pensionari suedezi care m-au dus cu mașina până la hostel. Cere și ți se va da, dar numai daca ești în acord și pe aceeași frecvență cu totul. Prind ultimul autobuz către Chania, petrec această ultimă noapte  în camping, tot la „cortul-hotel” și a doua zi sunt în avion către casă.

Cam asta a fost experiența mea pe insula Creta. Am făcut o călătorie în interior și am descoperit că viața înseamnă mai mult decât ceea ce trăiam în cotidian. Am pierdut lucruri, dar am câștigat ceva de neprețuit. Am realizat ce impact avea asupra mea mediul online și faptul că eram într-un fel prizonierul lui. Și totodată am văzut și cum este să nu mai fiu prizonierul acestuia și cum e să trăiesc liber de atașament față de lucruri. Am înțeles că în extensia mea virtuală pe FB nu eram întru totul eu cel autentic, ci o proiecție a imaginii mele despre cum aș vrea să fiu perceput de ceilalți. Aș fi vrut să imortalizez aceste momente frumoase? Da, cu siguranță. Dar poate că dacă aș fi făcut asta s-ar fi pierdut ceva din magia momentului.

Like, Share & Subscribe dacă ți-a plăcut!

Cum mi-am pierdut identitatea digitală și mi-am descoperit dependența de „online” pe insula Creta (II)

Timpul petrecut la Preveli a fost scurt dar intens și plin. Am venit de acolo cu dorința de a explora mai mult, de a încerca lucruri noi, de a trăi mai intens și mai altfel… Cu acest gând și această dorință ascunsă am încheiat ziua.

Îmi pun telefonul la încărcat în bateria externă și îl pitesc sub niște haine lângă mine, închid rucsacul și îl pun la picioare. Mă uit în jur, linişte şi pace. Adorm cu urechile scăldate de sunetul valurilor sparte și cu ochii la stele. Am ceva vise zbuciumate și bizare, prevestind parcă ceva. Mă trezesc și văd deranjul din lucrurile mele. Deja intuiesc ce s-a întâmplat, dar până nu verific totul nu vreau să cred că e adevărat. Mda… am fost furat cu stil și clasă, fără să simt sau să aud vreo ceva. Telefonul a plecat la plimbare cu tot cu bateria atașată, tableta lipsește la pontaj, iar boxa portabilă (cu încărcare solară) va bucura urechile altcuiva cu sunetele ei. Simt cum mă cuprinde panica, cum se infiltrează în mine precum apa în cele mai mici crăpături, apoi îngheață și sparge totul. Din fericire cardul scăpase, mai aveam niște bani și mă bucur că a ratat frontala. Dauna totală este de vreo 800 de euro. Încerc să fac abstracție de valoarea lucrurilor și mă gândesc ce o să mă fac fără telefon. Ahh!  Am în el 2 cartele cu abonamente, cel personal și cel de serviciu și telefonul nu era blocat. Încerc să trec peste panica inițială, să mă calmez un pic. Ușor de spus…

No, asta e. Știu că în cazuri de genul ăsta poliția nu are ce face, e aproape imposibil să mai dai de urma lucrurilor furate. Trebuie să iau lucrurile pe rând și primul lucru este să închid abonamentele. La naiba, măcar daca aveam un PIN sau ceva blocaj la telefon, dar stupid me, nimic… credeam că așa ceva nu mi se poate întampla mie, doar pentru că nu am pățit-o până acum. Strâng în grabă culcușul cu ghinion și mă îndrept către civilizație unde dau de un bar nonstop. Găsesc acolo un tip care aproape dormea. Îl trezesc, nu-mi pasă, am nevoie de telefonul lui. Îi povestesc ce s-a întâmplat și îmi dă telefonul, oarecum reticent. Trimit mail în țară ca să îmi blocheze abonamentele și apoi mă lovește. Toate conturile mele, 2 adrese de mail, FB,  contactele și ce naiba o mai fi fost, toate sunt neprotejate. Încep un maraton contratimp pentru schimbarea tuturor parolelor. Activitatea asta mă ține în priză și îmi ocupă mintea. Termin pe la 3 dimineața, sunt obosit, am ochii roșii și in interiorul meu o furtună este în plină desfășurare. Mulțumesc omului, îmi iau rucsacul și plec in noapte. (OK, sună romantic, dar chiar era întuneric.) Măcar am lumină. Nu știu unde să mă duc, întâmplarea asta mi-a zdruncinat încrederea în oameni, în locuri, în viață, mă simt pierdut și fără rost. Petrec restul nopții într-o capelă deschisă nonstop aflată pe un promontoriu lângă mare. Adorm greu gândindu-mă la ce voi face.

Related image

Cum a ajuns lumea virtuală, stocată pe servere, să ne acapareze atât de mult fără să ne dăm seama? Cum am ajuns să trăim mai mult ca să producem „material” pentru universul virtual? Omul modern a început să își creeze o identitate digitală în mediul online în momentul în care s-au intersectat 3 factori: internetul mobil a devenit foarte accesibil oamenilor ca preț și acoperire geografică; au apărut diverse platforme de socializare și mesagerie; telefoanele inteligente au devenit accesibile la scară largă. Acum avem cel puțin o adresă de mail, folosim cel puțin 2 platforme de mesagerie pentru comunicare rapidă, suntem prezenți măcar pe Facebook unde postăm  frânturi din viață, activitățile și gândurile  noastre (deși acum  majoritatea activează pe mai mult de o platforma de socializare). Tot ceea ce aruncăm în lume pe aceste platforme împreună cu toată interacțiunea și feedbackul  pe care îl primim și lăsăm acolo, conturează practic profilul personalității noastre, dar mai important, al imaginii despre sine pe care o proiectăm online. Această imagine despre sine este ceea ce vrem să vadă ceilalți despre noi și nu reflecta întotdeauna cu fidelitate cine și cum suntem de fapt.

Dimineața ies pe malul mării să îmi adun gândurile.  În mod normal, acum aș fi verificat mailuri, newsfeed-ul, comentariile la postările din ziua precedentă, chat-uri, dar în situația de față nu aveam ce verifica. Nici nu știu cât e ora. Simțeam că mi-a fost furată identitatea sau ceea ce credeam că este identitatea mea. Umblam ca o umbră de colo până colo, purtat parcă de vânt și nu știam ce să fac. Mai rău, simțeam că nu mai știu cine sunt (daca am știut vreodată). Acela a fost momentul în care am început să realizez cât de mult se împletise persoana mea fizică cu universul online, atât de mult, încât după ce am rămas fără el, parcă nu mai eram eu. Și nu mi-a plăcut deloc asta. Nici dacă mi s-ar fi furat pașaportul și buletinul nu m-aș fi simțit așa. Pentru că actele astea nu spun nimic despre mine, pe când lumea digitală cu care interacționam prin telefon, spune ceva despre mine. Toate preferințele mele, gânduri și reflecții trimise în eter, imagini cu locurile în care am fost, toți oamenii pe care îi cunosc, toate mesajele mele,  toată această extensie a mea în mediul virtual, constituia identitatea mea construită de-a lungul anilor. Era într-un fel o variantă a mea, una îmbunătățită artificial probabil, pe care o pierdusem. Poate că vi se pare hilar ce spun acum,  poate vi se pare că exagerez. Cum adică să te simți așa doar pentru că ți-au fost furate niște lucruri? Dar asta simțeam. Trecând peste valoarea financiară a pierderii, mai importantă era legătura mea cu eul meu virtual, iar interfața dintre persoana mea fizica și cea virtuală dispăruse. Pierdusem o parte din mine, una importantă sau cel puțin așa credeam.

Trecuseră 5 sau 6 zile din cele 14 cât era programat să stau acolo. Nu mai aveam nici un chef de vacanță, mă gândeam să renunț și să mă întorc. Mi se părea că nu mai are nici un sens să fiu acolo. Duceam mâna la buzunar după telefon din când în când doar ca să constat că nu am ce verifica. Eram înconjurat de locuri foarte frumoase și totuși nu puteam să îmi regăsesc starea de bine. Intrasem fără să vreau în modul de supraviețuire, simțurile și atenția erau mai ascuțite, eram cu ochii-n patru după orice mi-ar fi putut fi de folos în situația mea. Desigur, era o reacție primitivă, nejustificată, (deoarece nu eram în nici un pericol imediat), venită din creierul reptilian, care a trezit simțuri și instincte adormite de viața comodă la oraș. Și cum mă frământam așa, dintr-o dată a apărut un gând: „Eu Nu sunt suma lucrurilor mele. Nu lucrurile mă definesc. Mă eliberez de atașamentul față de aceste lucruri și le las să plece din viața mea așa cum au venit”. Umblând pe plajă de colo-colo, am început să repet mantra asta în gând  dar și cu voce tare  (când nu mă auzea nimeni) și am repetat-o de sute de ori toată ziua aceea. Probabil, dacă mă auzea cineva, ar fi zis că sunt vreun nebun (probabil așa și arătam, cu privirea rătăcită, bombănind ceva de unul singur), dar nu-mi păsa. Tot cutreierând linia de coastă, am găsit un smochin cu fructe mari și dulci și l-am considerat un dar din partea universului.

Și atunci mi-am spus: „Ceea se s-a întâmplat, s-a întâmplat. Nu pot schimba nimic din toate acestea, dar pot să-mi controlez reacția la ceea ce mi se întâmplă. Reacția mea produce suferință, atașamentul produce suferință”. Am hotărât să îmi continui vacanța în ciuda celor întâmplate. Mi-am spus, daca tot sunt aici, aș putea foarte bine să mă bucur de ceea ce am și de aceste locuri. Ceea ce am și făcut. Nici nu bănuiam că aveam să  descopăr ce înseamnă să trăiești în prezent cu adevărat.

Partea a treia în curând…

Like, Share & Subscribe dacă ți-a plăcut! 

Cum mi-am pierdut identitatea digitală și mi-am descoperit dependența de „online” pe insula Creta (I)

Acum 5 luni și ceva mi-am dezactivat contul de Facebook. De la începutul anului 2018 și până de curând nu am mai scris nimic pe blog. Tot atunci a fost și ultimul clip încărcat pe Youtube. După o pauză de mai bine de 1 an, am scris recent un articol mai mult ca exercițiu, să văd dacă mai știu să scriu (adică să creez un material, să scriu încă nu am uitat 🙂 ). În ultimii 2 ani am trăit câteva experiențe care au avut impact asupra mea și care m-au determinat să pun sub semnul întrebării prezența mea online. În acest articol voi vorbi despre prima dintre aceste experiențe iar ceea ce urmează este un amestec între subiectul din titlu, un jurnal de călătorie succint și relatarea experiențelor trăite acolo. Da, știu, e cam amestecat dar citindu-l veți înțelege de ce a ieșit așa. Sunt multe de povestit așa că îl voi împărți în 3 părți și cred ca este o lectură interesantă. Dar nu contează prea mult asta pentru că sincer, îl scriu mai mult pentru mine, acum, până nu uit prea mult din aceasta călătorie. Voiam să fac asta demult însă doar acum mi-am regăsit dorința de a împărtăși experiențele trăite.

Am intrat pe FB undeva prin 2008 deoarece mergeam pe munte și unii prieteni tot mă întrebau pe unde am mai fost, ce am mai făcut, îmi cereau poze, etc. Pe atunci Yahoo messenger era cea mai folosită cale de comunicare și partajare de informații online. Ca să îmi ușurez munca aceasta de împărtășire, mi-am făcut cont pe FB. De atunci activitatea mea acolo a tot crescut și maximul a fost în perioada 2012-2016 când  eram destul de activ pe mai multe paliere: alimentație și etică vegană, ciclism, alergare, ieșiri pe munte, activități sportive și recreative în general. Aș putea spune că ajunsesem să petrec pe FB aproximativ 3 ore cumulat pe zi și asta pentru mine este dependență. Nu intru aici in detalii despre cum funcționează bucla de validare socială a rețelelor de socializare și cum creează dependență prin ciclul postare-feedback, cum ne fac nefericiți prin compararea cu alți oameni (sau mai degrabă cu varianta lor online), cum contribuie la modificarea comportamentului și psihicului, creând astfel un potențial de manipulare a oamenilor, ce se întâmplă cu toate informațiile pe care le postăm, si cum deținătorii rețelelor de socializare monetizează aceste informații, transformându-ne în ținte pentru campanii publicitare și apoi în piață de desfacere pentru produse. Informații despre toate aceste aspecte se găsesc pe internet. În schimb o să vă povestesc despre cum am ajuns să îmi dau seama de toate astea.

Preveli, plaja cu palmieri și povești de viață necunoscute

În vara anului 2017 am plecat cu rucsacul în spate pe insula Creta pentru 2 săptămâni, în ceea ce speram să fie cea mai frumoasa vacanță din viața mea de până atunci. Aveam în plan să merg la 3 dintre cele mai frumoase plaje de pe insula (Preveli, Elafonisi și laguna Balos), să dorm pe plajă și în hamac sub cerul liber, să cutreier diverse locuri fără să fiu legat de vreun hotel. Am petrecut 2 sau 3 zile pentru acomodare cu împrejurimile într-o stațiune de lângă orașul Chania. La hostelul unde am stat am cunoscut un finlandez și am început să umblăm împreună. El m-a dus la un loc aflat undeva lângă plaja unde era un fel de piscină naturală mai adâncă în mijlocul unui platou cu apă mică protejată de valurile mării printr-o bariera de stânci. Am petrecut o zi cu el după care, aflând că nu are nici un plan, i-am propus să vină cu mine la prima plajă unde îmi doream sa ajung, Preveli. Tot aveam o cameră rezervată acolo și persoana care ar fi trebuit să vina cu mine nu a mai ajuns, așa că, de ce să se piardă? Finlandezul, pe nume Arto, a acceptat și am pornit către prima destinație. Mi-a povestit câte ceva despre viața în Finlanda, despre depresia generalizată în care trăiesc  mulți oameni acolo (probabil din cauza perioadelor lungi fără soare), despre nopțile lungi și „pasiunea” pentru alcool a multor finlandezi. Într-adevăr, Arto bea bere după bere cum beau eu apă. Dar e un tip fain.

Ca să ajungem acolo, am traversat insula și am fost martorii unor peisaje care-ți tăiau răsuflarea. Preveli este unul dintre cele 2 locuri din Europa unde cresc palmieri în mod natural (celălalt fiind Vai, aflat în estul insulei Creta) și singurul din Europa unde se regăsesc în același loc plaja, marea, un defileu înalt, impresionant prin care curge un râu care se varsă în mare tăind plaja, și de-a lungul căruia cresc palmieri. Impresionant, nu?  Acolo aveam rezervare pentru 2 zile la singurul motel de pe malul mării, într-o cameră care avea o vedere către plajă și una către partea din spate a motelului, spre un canion dinspre care băteau vânturi fierbinți și uscate. De altfel, cam așa este aproape toată partea sudică a insulei, arsă de soare, biciuită aproape nonstop de vânturi puternice, cu vegetație deșertică. Arto a stat cu mine doar o zi și apoi s-a întors deoarece avea avion către Finlanda peste o zi. În seara dinaintea plecării, l-am introdus in lumea hamacelor și ne-am relaxat amândoi în ele pe malul mării, vorbind despre lume și viață, cu ochii la stele. Clar, omul a fost impresionat. A zis că își ia hamac :).

Preveli este un loc minunat, pare o construcție artificială în care omul a îngrămădit un amestec de peisaje și climate diferite. Plaja principală este separată de motel printr-un deal care trebuie urcat și coborât. Am petrecut acolo 2 zile pline, tolănit pe plajă, răcorindu-mă în marea Mediterană și am explorat păduricea de palmieri. Am mers în amonte prin râul cu apă dulce de la vărsarea lui în mare, unde este mai lat și curge leneș, până unde se îngustează mult și devine rapid ca un râu de munte, înțesat de bolovani imenși, iar accesul de-a lungul lui nu mai este facil, necesitând ceva aptitudini de canyoning. Am explorat defileul pe ambele maluri printre palmieri și mi-am împlinit visul de a sta în hamac fix pe malul mării și apoi între 2 palmieri pe malul râului, cu vedere către pereții magnifici ai defileului. M-am cățărat pe un perete de stâncă de vreo 10m înălțime cu o morfologie mai prietenoasa cu pielea (acolo stâncile sunt foarte tăioase), dar stânca asta avea colțuri mari, deci pericolul nu era foarte mare, deși la baza ei nu era decât stâncă, deci oarecum riscant, în cazul unei căderi. Apoi am urcat un versant înalt pentru a ajunge deasupra defileului și am mers în paralel cu râul până când terenul începea să coboare și părea că mă apropii de izvorul râului.

Partea aceasta de deasupra defileului este complet deșertică, cu ciulini uscați și vânturi de aproape 100 km/h unde păstrarea poziției verticale necesită eforturi serioase. Am explorat Canionul Rândunelelor care este în spatele motelului. M-am simțit acolo ca pe o altă planetă: îți auzi pașii pe nisip, iar liniștea sinistră e întreruptă din când în când de chemările rândunelelor. Seara celei de-a doua zile am încheiat-o cu vreo 2 ore petrecute în hamac, între 2 pini bătrâni și întortocheați ca bonsaii, privind cerul înstelat. În afară de câteva lumini de la motel, este întuneric acolo, iar cerul nopții este absolut magnific. Pe plajă am găsit o pălărie foarte faină, probabil suflată de vânt de pe capul cuiva, și cum nu aveam chiar îmi făcea trebuință. După-amiaza turiștii încep să plece, iar spre seară plaja rămâne pustie. E ceva minunat să poți să te bucuri de bucățica asta de natură fără sute de turiști în jur. Ultima noapte acolo am petrecut-o în urletul turbat al vântului care se pornise fără nici un avertisment purtând praf și nisip dinspre interiorul insulei către mare  (chiar și cei de la motel spuneau că așa ceva mai rar au văzut). Am înregistrat cu telefonul crâmpeie din ce am văzut și ce am făcut, dar înregistrările nu surprind decât parțial frumusețea locurilor.

La Preveli locuiau pe plajă, dacă pot spune așa, 5 oameni: o femeie singură la vreo 40 și ceva de ani, pe chipul căreia erau imprimate semnele unei vieți nu tocmai ușoare, dar care păstrase ceva din alte vremuri;  un tip cu păr rasta a cărui parteneră lucra în cel mai apropiat oraș și venea la el în fiecare zi după serviciu. Trăiau din suveniruri pe care le făceau din scoici, pietricele, lemn, pene (nu știu de unde aveau penele) și le vindeau turiștilor. Nu știu dacă vindeau suficient cât să se întrețină. Aveau aspect destul de neîngrijit (după standardele noastre, ale orășenilor), arși de soare, dormeau pe plajă și toate posesiunile lor erau într-un rucsac. De cealaltă parte a dealului, unde este motelul, pe un colț de plajă, străjuit de stânci pe 2 părți și cu deschidere la mare, aveau amenajat „dormitorul” un cuplu format într-o rusoaică și un grec. Mi-au spus cum s-au cunoscut, cum ea a lăsat cariera la nush ce firmă din Moscova, doar o mică parte din povestea lor. Am aflat că trăiau acolo mare parte din an, cât le permitea vremea, el pescuia cu sulița scufundat sub apă și vindea peștele la motel, unde ea mai ajuta uneori, tot ei fiind „responsabili” cu salubrizarea plajei, iar pentru asta primeau câte ceva de la turiști, în schimbul simbolic al unei cărți poștale. Pare boem, știu, dar cred că ceea ce vedeam eu din exterior, viața asta simplă și liniștită, nu surprinde și greutățile sau lipsurile traiului zilnic. Am rămas surprins de simplitatea vieții lor, însă rămâne un mister pentru mine dacă au ales-o voluntar sau forțați de soartă. Nu știu dacă erau fericiți sau împăcați cu viața asta. Poate că e la fel ca la noi, oamenii orașelor… sunt zile când ne iubim viața, iar în altele o detestăm… M-am întrebat dacă eu aș putea trăi așa… Nu am un răspuns clar nici acum, dar probabil că nu. Sau cine știe…

Am plecat din Preveli cu un amestec de sentimente, nu neapărat bune sau rele, doar diferite. Uneori frumusețea este tulburătoare, ca și unii oameni pe care îi întâlnești. Toate astea lasă o amprentă în noi, ceva care dăinuie în timp, peste ani. Am ajuns seara în stațiunea litorală de lângă Chania și mi-am propus să dorm pe un colț de plajă mai retrasă care de obicei nu vede mulți oameni, mai ales noaptea. Nu știu ce m-a făcut să mă trezesc în mijlocul nopții dar am văzut că rucsacul este desfăcut. Am făcut recensământul  lucrurilor și am constatat că am fost furat.

Va urma…

Un scurt montaj cu ce am reușit să salvez înainte ca telefonul să își schimbe proprietarul.

Like, Share & Subscribe dacă ți-a plăcut!