Povestea unei transformari personale- Ultima parte

… o transformare initiata de destin si continuata de mine. Este relatarea unei lupte cu mine insumi, o lupta cu suferinta, cu depresia, cu deznadejdea… Dar este si povestea unei descoperiri, a renasterii, a devenirii si a vindecarii, care continua si acum.  Aceasta este un rezumat al ultimilor 4 ani si ceva din viata mea, ani plini de schimbari pe multe planuri. Astazi va ofer a treia si ultima parte. Cine nu a citit prima parte, o gaseste AICI , iar a doua parte AICI.

Capitolul III- Mitul proteinei si recuperarea fizica

Acesta sunt eu dupa 1 an si 7 luni de cand am inceput sa mananc fructe ca parte majoritara in alimentatia mea. Optiunile si preferintele mele alimentare au fost in continua schimbare functie de informatiile pe care le gaseam. Pentru ca educatia este un proces care nu se termina niciodata. Alimentatia mea a avut un procent mare de hrana nepreparata termic inca de la inceput, fiind alcatuita in mare parte din salate de legume si frunze, nuci si seminte.  Fructele ocupau un loc modest doar dimineata in combinatie cu diverse cereale. Totusi am fost multumit o perioada buna. Cu timpul, fructele au inceput sa devina mai importante calitativ si cantitativ in alimentatia mea, atat dimineata cat si pe parcursul zilei. Abia cand am inceput antrenamentul pentru cursa de ultra anduranta pe bicicleta, am incepu sa maresc proportia de fructe la aproximativ 50-70% din hrana zilnica. Si de atunci merg pe acest drum dulce al fructelor, avand cel putin 2 mese cu fructe pe zi, iar de multe ori chiar intreaga zi, functie de sezon si disponibilitate.

In cercetarea mea asupra necesarului de proteine si a masei musculare, am aflat despre cate prejudecati exista pe acest subiect si ca nevoia exagerata de proteine a omului este un mit ingenious si insidios construit. Informatiile din media referitoare la necesarul proteic zilnic al oamenilor sunt bazate pe niste date apartinand unui studiu vechi de cateva zeci de ani, facut pe sobolani. Dar acestia au o rata de crestere mult mai mare decat a omului datorata continutului mare de proteine si grasimi din laptele destinat lor. A compara nevoile lor proteice cu cele ale oamenilor este o presupunere falsa inca de la inceput. Nevoia noastra de proteine in cantitati asa mari este cel putin supraevaluata. Cat despre calitatea superioara a proteinei de origine animala, aceasta este o minciuna, avand in vedere faptul ca orice procesare indelungata la temperatura inalta (necesara in cazul carnii) reduce biodisponibilitatea proteinelor. Daca mai luam in considerare si cantitatea uriasa de energie investita de corpul nostru pentru digerarea carnii si desfacerea proteinelor in aminoacizi, si devine lesne de inteles de ce este mult mai logic sa furnizam corpului direct aminoacizi.

vegan muscles 3

Am inceput sa lucrez mai intens cu greutati din Iunie 2014 si pana in acest moment am reusit sa imi reconstruiesc masa musculara diminuata dupa cei cativa ani de pauza. Am realizat acest lucru cu nimic altceva in afara de alimente vegetale  dintre care fructele au constituit partea majoritara, cu ceva adaos de seminte din cand in cand. Ce, cat si cum mananc eu poate fi vazut cu usurinta la o simpla vizita pe blogul meu. Progresul in recuperare a fost lent la inceput si din punct de vedere vizual, nici nu parea ca exista. Frustrarea pe care am simtit-o este dincolo de cuvinte. Dar stiam ca trebuie sa imi acord mai mult timp. Am perseverat si uneori am impins limitele durerii pe care mana mea le putea suporta. Mai am mult de muncit dar macar acum stiu ca este posibil si ca functioneaza. Radiografiile periodice aratau ca oasele se vindeca “frumos”, dupa parerea medicilor, iar asta aduce in discutie problema calciului, un alt mit social si medical. De vreme ce oasele s-au sudat avand acest tip de alimentatie, nu se pot trage decat 2 concluzii: ori alimentele pe care le mananc eu de peste 3 ani incoace au calciu suficient, ori nu am mai pierdut calciu ca urmare a unei aciditati excesive si corpul a valorificat mult mai bine ceea ce déjà exista si ceea ce primea. As putea spune ca  atunci cand am inceput recuperarea, am inceput simultan, fara sa intentionez, si un mic proiect personal, de a dovedi ca se poate construi si mentine  masa musculara cu o alimentatie preponderant crudivora de origine vegetala.

Post Scriptum- Vindecarea interioara

Acestea sunt doar numere  acum. Cele mai importante schimbari au avut loc in mintea si inima mea. Ambele s-au deschis ca sa renunte la multe  ca apoi sa fie umplute de altceva. Vechea mea viata s-a sfarsit intr-o secunda, mai mult sau mai putin, in sunete de sticla sparta si metale indoite. Noua viata a inceput cand m-am trezit pe asfaltul incins privind norii de pe cer, avand drept muzica plansetele unui copil mic. Prima etapa a noii mele calatorii nu a fost deloc usoara, ci lunga si dureroasa. Dar necesara si inevitabila. Pentru a  face loc in interior noilor valori si concepte, mai intai a trebuit sa renunt la unele dintre vechile cai si invataturi. A trebuit sa invat cum sa ma accept pe mine asa cum eram si sa nu ma mai invinuiesc. A trebuit sa invat cum sa ma iubesc ma intai pe mine, ca sa pot sa accept si sa iubesc pe altii. In timp ce scriu aceste cuvinte, inca mai incerc si inca mai invat. Nu am reusit inca sa fac asta si stiu ca pana nu ma voi accepta cu totul asa cum sunt, ranile din interior nu se vor inchide. Cred ca in asta consta vindecarea. Acceptare si iubire, atat oferite cat si primite.

P.S.2 M-am intrebat adesea daca m-as putea intoarce in timp in ziua aceea, oare ce as alege? Sa evit  tragedia  cu riscul de a ramane neschimbat si a nu descopri niciodata aceasta noua lume? In speranta ca poate voi ajunge in acelasi punct in care sunt acum pe alte cai, mai putin dureroase? Inca nu am gasit un raspuns la aceasta intrebare. Si cred ca imi e teama de acest raspuns. Dar sigur e ceva ce ma va bantui mult timp de acum inainte. Sper doar ca nu toata viata.

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut povestea mea de transformare !

Advertisements

2 thoughts on “Povestea unei transformari personale- Ultima parte

  1. Emotionat si, in acelasi timp, atat de inspirational! Abia astept sa citesc mai multe despre aventura care este viata ta si felul in care ai ales sa o traiesti. E o bucurie si o mandrie pentru mine sa intalnesc oameni cu asa o deschidere si sensibilitate. Sa scrii mereu! Lioara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s