La o pedală pe dealurile Vrancei

Intr-o zi frumoasa de octombrie a anului trecut am iesit la o tura de bicicleta cu prietenii ciclisti din Tecuci pe frumoasele dealuri asfaltate din zona Soveja.

cu baetii la Soveja-Vizantea 2014

Advertisements

Transalpina- cea mai inalta sosea alpina din Romania

Hardcore climb, insane descent and the feeling of being trully alive

20-21 iulie 2013

Nu lasa pe alta data ce poti face azi! Sau maine ! Nu rata momentul pentru ca nu stii cand il mai prinzi!

Ghidat de intelepciunea vorbelor de mai sus, am profitat de o sansa destul de rara de a merge pe Transalpina cu bicicleta. Voiam sa fac asta cam de cand mi-am luat bicicleta, dar nu am avut ocazia si nici nu cred ca eram pregatit. Dupa ce amicul Traian mi-a spus de aceasta oportunitate, m-am mobilizat si am decis sa merg. Organizatorul turei, Bogdan, m-a primit in ultimul moment in grupul de 8 persoane, fiind ultimul inscris pe lista in ultimul moment 🙂 Traian este responsabil de aranjarea transportului pana la Bucuresti cu bicicletele. Eu sunt ca de obicei iresponsabil 🙂

CAM00516Asa incepe tura, cu bicicletele asezate frumos pe masina. 4 cursiere si 4 MTB-uri. 6 baieti si 2 fete. Unii dintre noi sunt la prima urcare pe acest drum, altii au facut-o deja odata sau de doua ori. Dar  toti suntem nerabdatori sa infigem placutzele in pedale 🙂

CAM00517Punctul de plecare in satul Novaci. Clar nu avem cum  sa o ratam 🙂 Doar scrie alb pe albastru nu ? Plecam fiecare cand poate si este pregatit. Adica dispersati.

IMG_1913Dupa doar cativa km de fals plat si panta domoala, renumita sosea ne loveste cu nu mai putin renumitele pante puternic inclinate. De aici ne dispersam si mai mult, fiecare urmand sa urce in ritmul lui.

CAM00519Bogdan, organizatorul turei, ne asteapta din loc in loc pentru aprovizionare cu apa si energizante, si evident mai surprinde cu aparatul foto efortul nostru in lupta cu inclinatia necrutatoare.

IMG_1914Trag puternic si de mine si de bicicleta, dar relaxat totusi, si in scurt timp ies in golul alpin. Sunt singur, 2 baieti mai meseriasi sunt inainte si restul sunt ceva mai jos. Fiecare dupa bicicleta si antrenament.

CAM00525Mai am putin pana la  primul check point al traseului, un fel de popas-belvedere situat in apropierea releului.

CAM00527Asfaltul e bun iar masinile care teoretic nu au ce cauta acolo (oficial acest drum e declarat inchis circulatiei masinilor) nu ma incomodeaza prea mult. Grupuri de motociclisti ma saluta si le intors salutul. Once a biker, always a biker 🙂

CAM00526Ajung pe varful de sub releu si rog un turist sa ma traga pe film. Digital  adica 🙂 Aici e agitatie mare, turisti, vanzatori de suveniruri si altele. De aici mai e putin pana  la Ranca. Dau tot inainte ca sa ii gasesc pe cei 2 evadati. Cum nu ii gasesc, ma intorc si cobor ca sa ii gasesc pe cei ramasi in urma sa urcam impreuna si sa-i incurajez.

CAM00529Bogdan ma surprinde in coborare ghemuit pe aerobar 🙂

IMG_1922

Zis si facut si la vreo 500 de m mai jos il gasesc doar pe amicul Traian. Cele 2 fete si 2 baieti pe MTB-uri sunt mai in spate.  Inainte sa plecam facem vreo doua poze pentru posteritate.

IMG_1926IMG_1925

Apoi continuam pana la Ranca unde, ii gasim, in sfarsit, pe cei 2 evadati. Aici  ii aseptam si pe ceilalti si ne regrupam. Abia aici facem ce fac ciclistii cand se intalnesc: “maaama, ce usoara e a ta, ce angrenaj ai, mergi pe compact?, cat a costat asta? dar aia?, pe cat e caseta ta?, ” si cate si mai cate  care oricum ne fac placere 🙂

CAM00533Dupa Ranca urmeaza “The real deal” cum ne avertizeaza unul din cei 2 meseriasi. Pornim catzararea si are dreptate. This is some hardcore climbing !  Dupa primele 3 serpentine ma lasa in urma.  Ma rog, nu ma lasa ei, ci raman eu 🙂 Bicicletele mai performante si antrenamentul superior isi spun cuvantul.

CAM00535Nevermind, oricum ma simt mult prea bine ca sa ma deranjeze asta. Sunt pe cel mai frumos drum alpin din tara si ma simt  bine. Ma opresc din cand in cand sa imortalizez peisajele superbe.

CAM00539Dupa atata urcare urmeaza si o coborare frumoasa si periculoasa, pe care am abordat-o cu precautie dar savurand fiecare metru coborat. E usor sa iti pierzi capul pe coborare, este acel “head rush”, placerea vitezei, dar trebuie sa fii constient in fiecare secunda ca o greseala la viteza de 55-60 km/h te poate costa chiar si viata. Pentru ca “pedala nu iarta”, vorba unuia dintre cei 2 meseriasi.

CAM00540Asa ca am abordat-o calculat ca sa pot sa ma bucur de viata si urmatorii ani  nu doar in cele cateva minute cat a durat coborarea. Nu de alta, dar mai am atatea locuri de vazut, chestii de facut  si oameni de cunoscut ….. Si cu toate astea, am abordat totusi 2 curbe cu o viteza periculos de mare, momente care mi-au trimis fiori reci in tot corpul, scapand la limita din aceste situatii….Brrrrrr…..Care va sa zica, una zic si alta fac. Tipic pentru mine 🙂

CAM00543What goes down must go up again 🙂 (parca asa era nu? 🙂 ) asa ca drumul isi reia urcarea. Nu scapam noi asa usor…

CAM00542Sunt iarasi singur. Cei 2 evadati sunt in fata iar restul in spate. Pot spune ca am urcat Transalpina singur, cu exceptia regruparilor. Dar poate asa am “simtit-o” mai bine, i-am acordat respectul cuvenit si m-a recompensat cu ce are ea mai bun …

CAM00546Peisaje superbe, natura in forma ei pura, hrana pentru spirit…..Pedalez si ma minunez…. Evident, in timp ce fac si una si alta, ma hidratez si ma energizez cu banane, curmale si evident batoanele de la CANAH   si ultimele 2 batoane Roo’bar de la Obio. Tare bune au mai fost ….

CAM00550Si energia furnizata de ele nu a fost irosita, ba chiar foarte necesara pentru catzararea unei pante absolut criminale….. Cu o viteza ceva mai mica decat a unui melc defect si racnind din restul organelor interne (plamanii erau ocupati cu respiratia 🙂 ), am trecut si de ultimul obstacol mare si am ajuns in varful celui mai inalt drum din Romania, la 2100 m.

CAM00551Imediat ce am terminat urcarea, am fost intampinat de mirosurile familiare de gratare &co. Acolo sus era un mic balci cu vanzare de orice…Cred ca am oferit un fel de spectacol gratuit celor din varf care, cum stateau ei asa relaxati, bucurandu-se de mici si bere,  intai aud niste racnete inumane si apoi vad un ins, pe care scria Amore&Vita pedaland de parca viata lui depindea de asta 🙂 Pentru ca o faceam din dragoste pentru viata 🙂

CAM00552Din nou ne-am regrupat acolo si am inceput ultima coborare catre Obarsia Lotrului. Pe coborare Traian e meserias si  s-a dus racheta , urmat indeaproape de subsemnatul, urmati apoi de cei 2 baieti care au condus toata urcarea si care acum probabil se relaxau. Ajunsi  la destinatie, fiecare am mancat ce a vrut si putut, iar eu am mai ras 2 banane si vreo 12 curmale, dupa care am pornit sa facem inca o bucata din Transalpina.

IMG_1954In 2 ore ne-am intors, intre timp venise si restul grupului. Dupa berile si felicitarile de rigoare, am luat in primire casutele din camping care aveau sa ne adaposteasca pe noi si bicicletele noastre in acea noapte.

CAM00558  Evident, bicicletele au avut prioritate la cazare 🙂

4Dupa un somn bun, duminica eram pregatiti pentru urmatorul sector Obarsia Lotrului- Brezoi, locul unde avea sa se sfarseasca aventura.

5Pret de vreun ceas suntem mai mult pe coborare, dupa care ajungem la un lac frumos  asezat intre munti, unde facem poze care si cum vrea.

IMG_1964Eu si Traian relaxandu-ne 🙂

1Cocotzat pe un mare bolovan  de exemplu….

CAM00561Impreuna cu Traian si Ionut, un alt participant la tura….

CAM00562Nu zabovim prea mult pentru ca ne asteapta o catzarare mai mica decat cea de ieri dar in nici un caz usoara. Atacam  panta iar scenariul de ieri se repeta 🙂 Reusesc totusi sa ajung in varf  la scurt timp in urma celor 2 meseriasi. Aici ii asteptam si pe ceilalti. Laura, o fata care mai fusese pe Transalpina ramane ultima, asa ca ma duc la vale dupa ea sa o asist la urcare. Stiu cum e sa fii singur in momente grele si cat conteaza suportul moral.

3Apoi incepem ultima coborare in forta  din aceasta tura. Geaca se face utila pe coborare deoarece era destul de rece.

6Avem timp si de un small talk, acum ca tot greul a trecut. De aici incep sa apara sate rasfirate si suntem preponderent pe coborare cu cateva portiuni lejere de urcare .

CAM00571Drumul merge paralel o buna bucata cu un lac de acumulare, oferind privelisti de neuitat.

CAM00565Suntem in grafic, nimeni nu se grabeste, deci oprim pentru poze, ne mai depasim unul pe celalalt, iar ne ajungem…. un fel de joaca de-a soarecu si matza 🙂

IMG_1968

CAM00566

CAM00569Superb!

8Cu acest baraj se temina lacul si aici este ultima coborare a traseului, surprinsa de Ionut la inceputul ei, pe baraj…..

9…si la sfarsitul ei, cu vreo 100 de m mai jos

11Aventura se termina asa cum a inceput adica cu bicicletele randuite pe minivanul lui Bogdan, dar noi suntem mai bogati cu ceva: amintiri si senzatii memorabile, satisfactia oferita de parcurgerea unuia din cele mai frumoase drumuri alpine de la noi, si  implinirea unui vis. 158 km si 3320 m diferenta de nivel.

CAM00576

http://www.bikemap.net/en/route/2248841-transalpina-novaci-lacul-oasa-obarsia-lotrului-brezoi/#/z10/45.30097,23.9804/mapquest

P.S. Dar pentru mine si Traian drumul nu se termina la Bucuresti. Noi trebuie sa ajungem la Tecuci. Dupa o noapte destul de scurta de somn, trimitem bagajele cu un microbuz si noi pornim spre Tecuci, evident pe biciclete. Avand in vedere ca suntem dupa 2 zile de catzarari montane, mergem destul de bine si asta in ciuda ocazionalului vant frontal. Reusim performanta comuna de a parcurge cei 220 km pana la Tecuci in 10 ore si 12 min, iar Traian reuseste acest lucru fara sa schimbe deloc vitezele, doar cu foaia mare si pinionul 3. Trebuie sa recunosc ca la doar o luna de cand are cursiera,  amicul  Traian se descurca foarte bine la plat si pe coborari.

Tecuci- Soveja sau…

Ce poti sa ceri mai mult de la viata ?

Si am pornit cu Traian Hustiu intr-o plimbare la Soveja, atat pentru recreere cat si pentru mentinerea formei. La Tisita racolam un alt amator din Focsani. Toate bune si frumoase la dus, cand, pe drumul de intoarcere Traian repereaza pe marginea drumului o galetusa cu zmeura. Eu fiind lansat ratez momentul si fac cale intoarsa.

CAM00489Doua fetite dragalase vindeau zmeura si miere produse de familia lor. Traian cumpara o cutie pentru acasa si apoi mai scotocim buzunarele sa ma luam ceva sa mancam pe loc. Era prea mare pofta. Mai ales a mea 🙂 Vine mama fetelor si ne aduce 2 farfurii cu zmeura in care ne aruncam ca in bazinul olimpic. Cel putin eu 🙂CAM00490In acest timp o masina luxoasa opreste in fata noastra, atrasa fiind de circul nostru. Ar fi vrut sa cumpere ceva dar o galetusa plina i se parea prea mult. Convinsa de pofta cu care mancam noi si asigurarile noastre lansate cu gurile pline 🙂 , ca marfa e buna si merita, o convingem sa ia toata galetusa spre bucuria fetitelor si a mamei. Fetita cea mai mare ne-a tras si in poza la rugamintea mea si dupa ce am terminat de mancat bunatatea de zmeura, timp in care ne-am amuzat toti, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea 😉 Cu siguranta voi mai opri acolo in drumul spre Soveja, cat mai e sezonul de zmeura.CAM00491

Tecuci-Lepsa aka…

 O italianca intre doi americani !

Am reusit sa-l conving pe amicul Traian Hustiu sa isi ia cursiera. Si nu a fost greu 🙂 Asa se face ca sambata m-am intors de la Iasi, cu gandul la tura de duminica.

CAM00382Insotit de proaspatul “rutier” am pornit spre Tisita unde ne astepta un alt prieten din Marasesti si am pornit in regim de croaziera spre Lepsa. Vantul ni s-a opus vreo mai bine de jumatate din drum dar nu a reusit sa alunge buna dispozitie.

CAM00386Ne-am intrecut pe drumuri aproape pustii, am mancat fructe, am atras privirile oamenilor de prin satele ascunse intre dealuri.

CAM00398Dupa lupta cu dealurile si inclinatia necrutatoare a serpentinelor, am ajuns la Galaciuc. Incadrat de 2 cursiere de carbon, am rugat un “innocent bystander” sa ne traga in poza 🙂CAM00399Am reusit si o performanta personala. De la prima serpentina la iesirea din Tulnici pana la Galaciuc am scos 18 min, vechiul timp fiind de 22 min.

CAM00404
http://www.bikemap.net/en/route/2219480-tecuci-galaciuc-tecuci/?newly_saved=true#/z9/45.68315,27.02636/terrain

CAM00403

Relaxare intre dealurile Nicorestilor

Cu vreo 10 zile inainte de cursa spre Cluj….

Dupa un dejun copios compus din 2 soiuri de cirese, negre si rosii, am incalecat pe vechea bicicleta si am tras o fuga pana la casa de “vacanta” a unui prieten ascunsa convenabil nu dupa blocurile gri ci intre dealurile verzi

CAM00333Mai schimbam 2 vorbe, mai inghitim niste praf, ne mai tragem si-n poze … si trece timpul

10062013350Si cat ai zice “greu la deal cand is boii obositi”, aproape am ajuns…

10062013348Dupa efortul considerabil depus ca sa tin in miscare “tancul galben” pe asfalt tipic romanesc si drumuri de tara pietruite, ajungem in final.

10062013349Si iata ce surpriza frumoasa ma astepta acolo: fragi si capsuni atat de aromate incat mi s-au resetat simturile . M-am aruncat in tufele de fragi si am facut ravagii 🙂

CAM00325In asteptarea dezmatului …..

CAM00327Hmm… nu ma pot decide cu ce sa incep….. Dupa lungi si grele lupte interioare (care au durat cateva secunde ), fragii au casticat .
Drumul inapoi spre casa a fost greu, pe sistemul: “sacul gol nu sta-n picioare, sacul plin nu se-ndoaie”

CAM00328

Dupa cursa/After the race

Dupa 2 zile de recuperare, in care am mancat si dormit, plus o sedinta de terapie Bowen administrata de Marcela Campian, careia ii si multumesc, ma simt in stare sa-mi ” scot fata” in public 🙂

Ziua cursei in cifre: dupa 31.5 ore de nesomn, la 28.5 ore de cand am urcat in sa, cu 23.3 ore de pedalat efectiv si 532 km distanta parcursa, in care am acoperit 3440 m diferenta de nivel, am ajuns in centrul destinatiei alese , Clujul. Din punct de vedere nutritional, am consumat cam jumatate din ceea ce imi propusesem (1 litru de sirop de curmale, 15 batoane, aproximativ 10 banane si cam 0.6 kg dintr-un amestec de fructe), pe ultimii 100 de km  corpul meu refuzand pur si simplu orice altceva in afara de banane . Dar si pentru a manca o banana imi trebuia un mare efort de vointa.

Au fost pe parcursul acestei curse momente grele, de cumpana, dar prietenii din masina care m-a insotit m-au ajutat sa le depasesc. Echipajul de asistenta rutiera valoreaza greutatea lui in aur in acest tip de eveniment. S-au comportat exemplar, desi erau la prima experienta de acest fel, ca si mine de altfel, fiecare a stiut ce are de facut si din acest punct de vedere asistenta lor a decurs ireprosabil. Poate pentru ca imi sunt toti 3 prieteni, sau poate pentru ca sedinta facuta cu o seara inainte a fost eficienta 🙂 sau poate pentru ambele motive.

Bogdan Toma– fotograf, maseur, omul care v-a tinut la curent in timp real pe blog/ FB si v-a facut poate sa traiti alaturi de noi, macar putin, aceasta aventura ;

Florin Sarghe – fotograf, cameraman, responsabil cu aprovizionarea mea si orarul cursei;

Relu Berengea– soferul de anduranta, suficient de amabil incat sa-si puna masina la dispozitie, omul pentru care nu exista probleme, doar solutii, deviza lui fiind “Relax, don’t panic” .

Toti 3 oameni extraordinari, care m-au incurajat verbal, psihic si, in momente grele,  pe alte cai mai putin ortodoxe 🙂 . Lor li s-a alaturat la Tg. Mures Adrian Simion, un om de nota 10, ( http://runsilvania.ro/ ), venit pe motocicleta. Pana la Cluj, Adrian a facut ture in fata si spatele nostru filmandu-ma in toate ipostazele ultimei sute de km a acestei curse.

Si in final, in Turda ni s-a alaturat o masina plina cu prieteni din Cluj, a caror prezenta mi-a facut o mare bucurie si mi-au dat un suflu de energie. Insotit astfel de 2 masini si o motocicleta, am ajuns la Cluj, unde ne astepta echipajul de la Transilvania Live si alti cativa sustinatori entuziasti.

Va multumesc la toti, prieteni din tara si din afara tarii, amici, mai mult sau mai putin cunoscuti din comunitatea virtuala, sunteti minunati! Acum am citit si eu comentariile si mesajele de la voi si m-am bucurat de ele ca si cum le-as fi citit atunci. Au fost mesaje care chiar m-au emotionat !
Bogdan, ale carui cuvinte le-ati citit pe blog si FB in ziua cursei, imi transmitea din cand in cand cate un mesaj de incurajare de la voi si sincer va spun ca imi dadea aripi! si nu era de la Redbull :) .  Ma bucura foarte mult faptul ca sunt oameni care au fost interesati de proiectul si aventura mea, si faptul ca va inspir prin ceea ce fac ma determina sa ma gandesc serios la alte proiecte indraznete!

Multumesc inca o data oamenilor care au avut incredere in mine si in ideea mea, familiei care m-a “suportat” in tot acest timp si prietenilor care m-au ajutat mult in demersul meu ! Sper ca prin intermediul postarilor periodice din ziua cursei ati reusit sa traiti macar putin din emotiile acestui eveniment. Si daca nu, voi mai face unul 🙂

De asemenea sponsorilor CANAH INTERNATIONAL din Salonta, si Obio.ro din Arad, tin sa le aduc multumiri si aprecierea mea pentru sprijinul acordat. Am fost foarte incantat cand am fost contactat de reprezentantii acestora, Oana Suciu (Canah) si Adrian Cadar (Obio), mi-au spus ca au gasit proiectul meu pe internet, le-a placut si mi-au propus sa ma sustina financiar si material. E un sentiment incredibil, cand realizezi ca ceea ce faci atinge si alti oameni si nu esti singur.

Nu in ultimul rand, Cabinetului de nutritie Crud si Sanatos din Cluj, reprezentat prin Dr. Olivia Diana Langa, doresc sa ii multumesc pentru implicarea sa inca de la demararea aventurii mele si consilierea nutritionala pe care mi-a oferit-o.

A fost o cursa-aventura in care un ciclist amator cu mai putin de 1 an experienta  in acest sport, care de 1 an si 9 luni are o alimentatie vegana preponderent crudivora, a reusit dupa doar 3 luni de antrenament sa realizeze o performanta, care  ar face mandri multi ciclisti profesionisti.  O cursa in care mi-am impins limitele fizice si mentale suficient de departe incat sa am puterea de a continua, un efort care m-a facut sa caut si sa gasesc noi rezerve de energie izvorate din motivatia puternica si crezul care  a stat la baza acestui proiect. O aventura care a pus la incercare rabdarea, rezistenta si devotamentul prietenilor din echipa de asistenta. Un proiect prin care am reusit sa demonstrez ca o idee care  se bazeaza pe concepte impartasite  si de altii,  poate deveni realitate cu ajutorul unor oameni care nu au nimic de castigat decat poate satisfactia de a ajuta la implinirea unui vis prin intermendiul altui om.

Voi pregati in curand un fotojurnal al cursei, de data aceasta din perspectiva mea, si ceva mai incolo un material video cu acest proiect care va cuprinde momente din seara dinaintea plecarii si pana la final. Mai jos puteti urmari reportajul de la sosire si aparitia televizata de a doua zi la Transilvania Live.