Povestea unei transformari personale- Partea intai

… o transformare initiata de destin si continuata de mine. Este relatarea unei lupte cu mine insumi, o lupta cu suferinta, cu depresia, cu deznadejdea… Dar este si povestea unei descoperiri, a renasterii, a devenirii si a vindecarii.  Aceasta este un rezumat al ultimilor 4 ani si ceva din viata mea, ani plini de schimbari pe multe planuri. Astazi va ofer prima parte din cele trei.

Un moment de luciditate

Chiar si un singur moment in timp poate sa iti schimbe viata asa cum nu ti-ai imaginat. Acestea sunt cateva ganduri si trairi izvorate din adancurile mele carora nu le-am dat glas niciodata, despre un eveniment care m-a condus, pas cu pas, catre o mare schimbare in viata. Este ceva foarte personal, nu imi este usor sa vorbesc despre asta si am lasat pe dinafara cateva detalii socante, dar aceasta este, pe scurt, povestea care mi-a schimbat viata. Scopul ei este sa inspire alti oameni prinsi intr-o lupta mai mult sau mai putin similara celei pe care am dus-o si o duc eu. Sper ca sinceritatea mea va ajunge la cei care au nevoie de speranta si le va da macar idei  si o doza de optimism.

Capitolul I- Cat ai clipi din ochi

Acesta sunt eu dupa aproape 4 ani si jumatate de la un eveniment hotarator pentru cursul vietii oricarui om, care m-a facut sa pun la indoiala tot ceea ce credeam ca stiu despre orice. Care m-a facut sa-mi reconsider viata sub fiecare aspect al ei, de la ce mananc pana la cum gandesc si simt, cum relationez cu alte fiinte, cu mediul in care traiesc, cu planeta noastra si in cele din urma cu Universul. Un impact frontal intre o masina si motocicleta mea a fost cel care (printre  altele) era sa ma desparta de antebratul stang, urmarea fiind  pierderea capacitatii de a face doua lucruri pe care le iubeam: escalada si bodybuilding. Rezultatul a fost o fractura multipla la ambele oase ale antebratului, adica unul din ele fiind spart in mai multe bucati. In limbaj de jargon s-ar putea numi “zi merci ca inca il mai ai”.

A trebuit sa renunt la cele mai mari pasiuni ale mele. Viata mea a fost pusa “in asteptare” pentru mai bine de 3 ani timp in care am stiut ca nimic nu va mai fi la fel. M-am luptat mult timp cu depresia si doar cu un efort urias de vointa  am reusit sa ies din aceasta stare si sa inlatur amaraciunea care aproape ca pusese stapanire pe mine. Uneori mi se parea ca nu voi reusi niciodata sa depasesc aceasta faza intunecata in care eram prins. Recuperarea a fost lenta si dureroasa, resimtita mai mult in interior uneori decat asupra corpului fizic. Si tocmai cand credeam ca sunt pe drumul cel bun al recuperarii, a intervenit eroarea umana sub forma unei decizii medicale gresite. A fost nevoie de 2 operatii, o pseudartroza (falsa sudare a oaselor) avand drept consecinta o noua ruptura radiusului, urmata de inca o interventie chirurgicala, pentru ca eu sa descopar o noua cale in viata. Aceea de a avea o alimentatie de origine vegetala, si mai mult de atat, da a devei constient de impactul meu asupra a tot ceea ce traieste si exista pe pamant.

muschi

Avusesem dreptate, viata mea nu a mai fost la fel. Dupa cateva luni cumulate cu mana imobilizata si cativa ani in care am protejat-o de orice activitate solicitata fizic, partea stanga  superioara (bratul, umarul, pieptul, spatele) a ramas in urma prin scaderea masei musculare. Medicii nu erau prea optimisti referitor la sansele mele de recuperare a intregii capacitati  functionale a bratului. Montarea si demontarea de doua ori a materialelor de osteosinteza pe oasele fragile ale antebratului, insemna ca trebuia sa accept aceasta realitate dura asa cum era si asa cum urma sa fie. Asta am si facut o perioada indelungata stiind mereu intr-un colt al mintii ca va veni vremea in care nu voi mai accepta realitatea lor si voi incerca sa imi creez alta care sa imi convina.

A trebuit sa astept multe alte luni dupa ultima operatie ca sa pot incepe, timid, recuperarea fizica in ceea ce priveste mobilitatea si forta. La inceput am folosit greutati mici, apoi pe masura ce crestea forta musculara, am marit si greutatile. Experientele din trecut cu diversi fizioterapeuti nu ma multumisera asa ca acum faceam totul pe cont propriu. In programul de recuperare  am folosit greutati asimetrice crescatoare pe masura ce avansam. Se spune ca atunci cand Universul iti ia ceva, iti si da ceva in schimb. Asa a si fost. Mi-a luat abilitatea de a face escalada si bodybuiding (pentru o perioada nedeterminata) dar in schimb m-a facut sa descoper bicicleta. Iar multi dintre voi stiu cum am valorificat déjà aceasta noua descoperire.

Ma aflu in acest moment la putin peste un an de la ultima operatie si intreaga mea parte stanga superioara aproape ca a ajuns-o din urma pe cea dreapta. A fost nevoie de multa munca fizica dar si mai mult efort mental si implicare emotionala. Acum am niste cicatrici “frumoase” pe brat si unele nu tocmai frumoase in suflet. Unele s-au vindecat, altele inca nu…Pot spune ca schimbarea alimentatiei m-a ajutat atat  in recuperarea fizica cat si in cea emotionala. Din cauza acestei intamplari a destinului sunt o persoana diferita astazi si datorita acestei intamplari a destinului am descoperit alimentatia vegana cu stilul de viata aferent si un nou mod de gandire in concordanta cu noile principii.

Va urma…

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut povestea mea de transformare !

Varietatea si diversitatea in alimentatia vegana vs. omnivora

27 dec 2013

Un nou Craciun, iarasi marile magazine sunt pline de amatorii de carne, iar “traditiile” se respecta cu sfintenie la noi, nu-i asa? Mii de animale sunt ” sacrificate” pe altarul traditiilor romanesti, desi oricine cauta in dictionar definitia sacrificiului isi va da seama cata ipocrizie si ignoranta se ascunde in spatele acestor asa zise “jertfe”. Din pacate, mass media alimenteaza aceasta nebunie abjecta, an de an reportajele lor vizand aceleasi subiecte: ce contine cosul de cumparaturi al romanului, cat costa carnea, daca e bun soricul si sarmalele gustoase, si evident cati oameni ajung la spital de Craciun si revelion din cauza ca au mancat precum animalul pe care tocmai l-au mancat si ei. Adica porcul , in speta.

In aceste zile in care aerul este imbacsit de mirosurile obisnuite ale Craciunului (inclusiv la mine acasa, desi mai putin), meniul meu este acelasi ca de obicei, fara preparate speciale. Nu as refuza specialitati vegane preparate daca mi  s-ar pune in fata, dar cum mi-e lene sa mai “gatesc”, am recurs la simplitate si eficienta. Este al treilea Craciun de cand sunt vegan si nu pot spune ca anumite mirosuri  nu ma mai atrag inca. Dar va pot spune ca atractia acestor “specialitati de sezon” asupra mea scade cu fiecare an si, ca sa incurajez pe cei care vor sa devina vegani, acelasi lucru e valabil si pentru alti oameni aflati in aceeasi situatie.  Si da, e nevoie si de un exercitiu de ambitie ca sa nu cedez acestor pofte. Dar ma gandesc ca nu a suferit sau murit nici un animal ca eu sa ma hranesc si acest gand face pentru mine mai mult decat poftele trecatoare cu radacini adanci in trecut.

Meat and vegetables in two shopping carts, isolated on white

Cei care imi urmaresc periodic blogul ar putea spune ca mananc relativ aceleasi alimente cam in fiecare zi si s-ar putea speria ca asta ar putea duce la anumite carente sau pur si simplu ar fi plictisitor sau am ajunge la saturatie.  Dar daca ne gandim bine, si persoanele care mananca traditional, au in meniu o serie destul de limitata de produse, carentele nutritionale fiind si pentru ele un pericol la fel de mare sau chiar mai mare. Cat despre varietate si obisnuinta, singurele motive pentru care in alimentatia traditionala, oamenii nu se satura niciodata de aceleasi feluri  de mancare consumate in continuu, sunt:

  • metoda de gatit (preferatele pentru papilele gustative fiind prajirea si frigerea in principal) dar  nu mi-e rusine nici cu fierberea  ore in sir a ciorbelor  sau altor mancaruri;

  • adaosul sau continutul mare de grasimi, sare rafinata (nu ca ar fi mai sanatoasa sarea naturala in cantitati mari), potentiatori de gust (Vegeta si alte “baze pentru mancaruri” );

Iata ce mananca in mod obisnuit persoanele cu alimentatie traditionala:

  1. – carne (tesut muscular desprins de pe animale ucise, tesut care intra in putrefactie la nivel celular din primele momente in care inceteaza viata); lapte (secretii exocrine ale altor mamifere, a caror menire este sa hraneasca progenitura acelei specii, avand in consecinta o formula chimica nutritionala specifica si benefica DOAR acelei specii); branza (cazeina fermentata si coagulata, din secretiile sus mentionate); smantana (grasime aproape pura); oua (ovule fecundate sau nu, eliminate de pasari)- nu-i asa ca suna apetisant ?  Oricat de oribil ar parea, asta e denumirea mai mult sau mai putin precisa a produselor animale;
  2. – produse din faina alba cu gluten, in conditiile in care foarte multi oameni sufera de intoleranta la gluten;
  3. – zahar alb, cartofi, orez (in general decorticat);
  4. – legume care sunt folosite in general doar la gatit si rar in salate,  sau ca si modeste garnituri, fructe privite doar pe post de desert;
  5. – produse ultraprocesate (dulciuri, fast food,  sucuri acidulate, etc);
  6. – de retinut ca majoritatea oamenilor care mananca asa, sunt consumatori avizi de stimulente gen cafea, alcool, tigari, etc,  (lucru lesne de inteles deoarece hrana lor este devitalizata si nevoia sustinerii activitatilor zilnice “impune” recurgerea la aceste stimulente pentru a suplini lipsa de energie).

Trebuie mentionat si faptul ca aceste animale care ajung in supermarketuri provin din sistemul de crestere intensiva, unde sunt hranite cu soia, porumb si grau modificat genetic (animale care sunt “proiectate” sa manance iarba nu cereale), pesticidat si ierbicidat la greu, li se administreaza hormoni de crestere si antibiotice in cantitati uriase, lucru valabil si pentru animalele furnizoare de lapte, substante care se regasesc mai apoi in carne si produsele lactate. Sa nu uitam de ADRENALINA, hormonul stresului care este eliberat de animale in momentele mortii si inunda fiecare celula a corpului, si care apoi intra in circuitul uman prin consumul carnii. Si atunci intrebarea mea este:

CUM ANUME ACESTI OAMENI MANANCA MAI SANATOS DECAT VEGANII ? De retinut ca acesti oameni mananca in acest fel cu mici variatii poate, pe tot parcursul anului.

descărcare

Pentru comparatie iata ce mananca in aceasta perioada, un vegan crudivor preponderent frugivor, adica subsemnatul:

Cam jumatate din ce mananc zilnic in aceasta perioada sunt portocale, banane, mere si curmale,  la care se adauga diverse fructe uscate de mine si rehidratate (prune, caise, piersici, zarzare, smochine), salate din mere cu scortisoara, cuisoare, fulgi de cocos, stafide, sucuri din strugurii care inca se mentin bine in podul casei, cirese si visine de la congelator, si evident curmale. La acestea se adauga in unele zile  lapte de susan, pateuri din seminte, salate din diverse  legume/ radacinoase/ crucifere, ciuperci, orez, cartofi, fasole, naut, asezonate din abundenta cu busuioc, cimbru si altele.  Ar mai fi anumite suplimente precum spirulina, pulberile din iarba de grau, orz, patrunjel, telina, pe care le adaug in shake-uri, dar nu zilnic. Aceasta alimentatie este specifica sezonului rece cu mici exceptii, deoarece fiecare sezon aduce cu sine alte produse, primavara o bogatie de buruieni si frunze, vara multe fructe si buruieni, toamna alte fructe, costante fiind fructele de import, semintele si alte maruntisuri adaugate in mancare. Nu spun ca alimentatia mea e completa sau ca e foarte variata, evident ca se poate mai mult si mai bine, dar vreau arat ca si o alimentatie vegana medie din toate punctele de vedere poate fi mai buna pentru noi decat cea traditionala, unde “ispita gustului” este poate singurul lucru care o face sa para variata si bogata.

Asa cum spun Freelee si Harley, daca nu poti sa fii 100% crudivor, macar sa fii 100% vegan, chiar daca in alimentatie mai strecori si ceva alimente preparate termic. Poate ca unii nu vor fi de acord cu asta, dar cred ca este destul de greu sa mananci 100% crud nu numai la noi ci si in alte tari, si nu numai la inceputul schimbarii alimentatiei, ci si dupa asta. Si nu toti pot mentine acest stil alimentar pe termen lung. Deci nu ar trebui sa ne impiedicam de acest lucru, adica totul sau nimic. Mai important este ca hrana noastra sa provina DOAR din lumea plantelor , sa fie cat mai naturala si mai neprocesata cu putinta si evident un procent cat se poate de mare sa fie cruda. Dar asta va veni cu timpul.

In incheiere,  iata de ce legumele si fructele sunt mai scumpe decat carnea si lactatele. Acest lucru este valabil aproape peste tot in lume, majoritatea tarilor subventionand masiv aceste 2 industrii, si aproape deloc productia de legume si fructe.

pyramid

Iar despre costul real al productiei carnii va puteti face o idee de aici:

energy-cost-of-meat-product_xDDn7_22978

 Like & Share daca v-a placut !