Descoperind in alergare unul din lacurile de pe Olt

Desi toate alergarile pot fi considerate antrenamente, unele din ele sunt pur si simplu pentru placerea de a explora si a vedea locuri noi, nestiute. Asta a fost una din ele. Pe raul Olt de la Ramnicu Valcea  si pana aproape de varsarea in Dunare sunt o serie de lacuri de acumulare, delimitate din loc in loc de baraje cu hidrocentrale. Aceste lacuri au tot felul de lunci, insule si peninsule care intra in lac. Datorita acestei morfologii asemanatoare unei delte, aceste lacuri sunt populate de specii de pasari specifice deltei.  Am alergat in jurul catorva dintre ele, adica le-am inconjurat de la un baraj la celalalt. Cel din imediata apropiere a orasului are 19 km in circumferinta, lacul de la nord de oras are 26 de km iar cel de la sud are 33 km. Urmatoarele atat de la nord cat si de la sud, sunt din ce in ce mai mari iar digul care le inconjoara are intreruperi ceea ce face inconjurarea lor mult mai grea. Imi propusesem sa  inconjor in alergare toate lacurile dar din cauza acestui aspect s-ar putea sa nu reusesc sa le alerg pe toate. Clipul de mai jos este de pe primul lac de la sud de oras, catre Dunare.

Advertisements

Alergare pe Cozia in 2 anotimpuri

Daca vreau sa fac o alergare montana pentru care sa nu trebuiasca sa conduc o jumatate de zi, muntele Cozia este cea mai apropiata locatie de mine. Asa ca mi-am luat hamacul si echipamentul de alergare si in mai putin de 2 ore eram la baza masivului in satul Pausa. Cu gandul sa fac o alergare mai lunga am luat 2 batoane Lifebar  (ceea ce s-a dovedit a fi cam putin) si am plecat de la baza muntelui la inceput de primavara ca sa gasesc un sfarsit de iarna sus la inaltime. Zapada si-a facut aparitia pe traseu cam de pe la 1500 de metri in zonele care nu vad soarele prea des. Nu ma asteptam sa mai gasesc zapada pe un munte care nu e prea inalt dar traseul s-a dovedit alergabil chiar si in aceste conditii. La cabana Cozia am facut o mica pauza si am mancat un baton dupa care am continuat alergarea inca vreo 5 km in coborare pe forestierul inzapezit din partea de nord a masivului. Cei 5 km au fost mult mai greu de urcat inapoi catre cabana mai ales pe zapada, daaaar…. tot ce coboara trebuie sa si urce. De la cabana am hotarat sa cobor pana la manastirea Stanisoara pe alt traseu ca sa mai fac variatie. Pe acest traseu am intalnit un indicator care ma sfatuia sa urc pe un varf de stanca si sa admir peisajul ceea ce am si facut. Coborarea pe forestier de la Stanisoara pana la punctul de plecare am  fost relativ usoara datorita gravitatiei dar consumul energetic mare si alimentarea insuficienta s-au facut simtite. Dupa ce am ajuns, mi-am luat termosul cu ceai si budinca de chia cu smochine si goji, am intins hamacul si m-am bucurat de peisaj si mancare leganat in hamac.

Gorun Trail- O surpriza placuta in peisajul concursurilor de alergare

La unele concursuri mergi pentru ca au traditie in spate. La altele mergi tocmai pentru ca nu au si vrei sa vezi ceva nou. Gorun Trail Run a fost ca hit al anilor ’80, ceva care a venit de nicaieri si a ars stralucitor ca un meteorit in atmosfera Pamantului.

Am aflat de acest concurs de la o prietena. Dupa ce am fost la X2 Race eram chitit pe Ciucas X3 si mi-am spus ca pana atunci nu mai fac nimic. Dar am primit o invitatie (virtuala) la un concurs care se chema Gorun Trail. Nu mai auzisem in viata mea de Mercheasa, acest satuc din judetul Brasov. Google Maps ma edifica repede si aflu ca e undeva pe langa Rupea, pe drumul Brasov-Sighisoara, daca te abati vreo 10 km la dreapta. Cand primesti invitatie, trebuie sa o dai mai departe (un fel de ‘pay it forward’), asa ca invit si eu pe cineva din Brasov, pe sistemul “e aproape de tine, pacat sa pierzi ocazia”.

Ce ocazie? Pai dupa ce am citit descrierea cursei mi-au trebuit cam 2 secunde sa spun “Da merg acolo” 🙂  Organizatorii spuneau ca vedeta satului este un gorun de vreo 900 de ani, al doilea ca vechime din Romania (cel mai batran e in jud. Suceava), iar traseul alergarii bifeaza alte 4 obiective interesante: un lac ale carui ape au culoarea smaraldului, un canion cu straturi de roci inrosite prin oxidarea in contact cu aerul, un Vulcan stins si niste coloane de bazalt. Cand citesti asa ceva, poti sa nu lasi imaginatia sa lucreze, poti sa spui nu ? Eu nu am putut si la fel ca mine inca 250 de alergatori.  Asa ca am ales traseul de 30 km in ideea ca ar fi un bun antrenament pentru maratonul Ciucas X3. Unde mai pui ca era prima editie  a acestei alergari si de obicei primele au tendinta sa iasa fain.

Conform indicatiilor de pe site-ul evenimentului, mi-am rezervat cazare la o doamna din sat. Ajungem in sat noaptea si sunam gazda desi fusesem avertizati ca in afara de Cosmote nu exista semnal acolo. Deci gazda nu raspunde. Inarmat doar cu numele ei, purcedem la a cere indicatii de la localnici. Numai daca i-am gasi. E pustiu pe acolo de zici ca s-a dat cu gaz lacrimogen. De fapt pustiu nu era, doar ca nu stim noi unde sa cautam. Gasim 3 tineri amabili care  ne dau oarece indicatii apoi merg si la fata care vinde la magazinul satului. Compilez cele 2 seturi de indicatii apoi peste 3 ulite si un pod mai incolo, facem dreapta catre “casa cu garaj”. Cand nu e decat o casa cu garaj, acesta poate fi un reper major 🙂 Acolo era inca o masina probabil in aceeasi situatie ca noi si dupa cateva cuvinte stim ca ei sunt colegii cu care mai tarziu aveam sa impartim cabana. Gazda nu era acasa dar fata ei ne indruma catre cabana lor din padure. Dupa inca 10 minute suntem acolo si privim cu ochii scursi frigiderul plin cu mancare vegetariana (ok, era si slanina si branza acolo pentru orice eventualitate 😀 ).

Mai mult despre cum am ajuns la casuta din padure (precum si despre atmosfera si desfasurarea evenimentului) puteti citi si AICI, cei 2 protagonisti ai povestii fiind colegii nostri de la cabana, niste oameni supercool ca sa folosesc un singur cuvant (care nu exista in dictionar :D) care sa le cuprinda pe toate celelalte. In jurul nostru  si in acea seara in care am ajuns in Mercheasa, coincidentele au fost parca intretesute in insasi fibra vietii (asta da metafora :P).

Sa recapitulam. Suntem 4 oameni intr-o cabana din padure, frigiderul e plin cu mancare buna, nu este semnal, iar cerul noptii e absolut superb. Mii de stele  sunt vizibile iar bratul galaxiei noastre ofera o priveliste fascinanta. Tin un scurt curs de astronomie observationala cu cei interesati si le arat prin binoclu galaxia vecina, Andromeda. Dupa ce toata lumea este incantata de faptul ca fotoni emisi de stelele Andromedei de la 2.6 milioane de ani lumina au intrat in retina lor pamanteana, mergem la culcare. Ne asteapta o cursa frumoasa maine.

In clipul de mai jos, va invit sa va faceti o idee despre acest concurs si mai ales despre zona in care s-a desfasurat, o zona despre care multi nu stiu nimic dar care are un mare potential turistic. Sunt convins ca toti participantii la cursa vor duce vorba in tara si  oamenii vor veni sa vada aceasta zona iar in acest proces sa ajute si la dezvoltarea turismului rural de acolo.

P.S. Organizarea concursului a fost dupa toate regulile scrise si nescrise ale concursurilor de alergare, iar staff-ul si voluntarii au adus un plus de valoare unui eveniment deja foarte bine gandit si facut. Totul legat de acest concurs spune ca vor mai fi si alte editii. Multumiri !

X2 Race 2016- Pe creasta Fagarasilor

Sunt relativ nou in alergare in general si foarte nou in cea montana in special. Dar asta nu ma impiedica sa visez. Iar eu visez mult si des la tot felul de lucruri si mai ales cu ochii deschisi 🙂 Era prin iunie cand am descoperit aceasta cursa si nu a fost nevoie decat sa vad clipul “Carpe Diem” de pe site ca imaginatia mea sa explodeze. Am vazut ca este o cursa grea dar mereu am fost atras de evenimente de anduranta. Nu stiu de ce imi doresc sa imi supun corpul si mintea la incercari care ies mult din zona de confort dar se pare ca e o constanta in viata mea. In timpul unui astfel de eveniment solicitant care imi testeaza limitele ma tot intreb de ce o fac si imi spun ca e ultima data, dar apoi, cand se termina ma pomenesc cautand un altul cel putin la fel de greu…. Deci las deschis acest subiect deoarece momentan nu am nici un raspuns. Probabil ca motivul e adanc ascuns in subconstient, cu radacini in  evenimentele importante care mi-ai modelat viata. Poate ca il voi gasi tot in timpul unui astfel de incercari sau poate ca va trebui sa caut in alta parte. Pana atunci mai alergam un pic 🙂

Conform descrierii de pe site, INOV8 X2 RACE este o cursă deosebit de spectaculoasă prin traseul tehnic și diferența de nivel uriașă (1900m D+) raportată la lungime (18km), ce se desfășoară integral la peste 2000m, în Munții Făgăraș, ajungând până pe al doilea cel mai înalt vârf din Carpații României, Negoiu (2535m). Pentru a participa la aceasta cursa, e nevoie sa fii terminat o cursa de minim 15 km si 1000 m diferenta de nivel. Pentru mine, cursa necesara pentru inscrierea la X2 a fost cea de la Cozia care a avut 30 de km si 2000 m diferenta de nivel. Dublu fata de cerinte, ca sa fiu sigur ca o termin pe aceasta 🙂 desi asta nu reprezinta o garantie. La X2 au luat startul 199 de concurenti dintre care 189 au ajuns la final in limita timpului. Acum ca am terminat onorabil aceasta cursa, visez la pasul urmator si anume sa particip si sa termin 2X2, cursa lunga de 45 km si 4500 m diferenta de nivel. Pentru ca daca nu ai un vis, ce e viata ? Visele ne mentin tineri. Dar gata cu vorbele si filosofia, voi lasa imaginile sa trasmita ceea ce eu nu pot. Vizionare placuta !

P.S. Un concurs organizat excelent motiv pentru care multumesc organizatorilor si voluntarilor pentru efortul depus ca sa aduca impreuna in aceeasi zi 425 de oameni nebuni si hotarati din toata tara si din toata Europa.