Maraton Piatra Craiului 2016

Sau mai pe scurt MPC, Calea Inversa, din inima oamenilor in inima muntilor si inapoi.

In sens invers in acest al 11-lea an de cand s-a facut prima data. Ei bine, nu ca ar fi contat pentru mine, eu nu stiam nici sensul de parcurgere normal dar e fain ca prima mea participare la acest concurs a coincis cu aceasta editie speciala. Mai facusem diverse portiuni din traseu  deci aveam o oarecare idee despre ce ma asteapta dar tot erau segmente pe care nu le stiam deloc. Acesta a fost al doilea maraton montan al meu si a fost o alergare frumoasa care mi-a placut  exceptand cateva momente mai grele. Am vrut sa fiu si eu macar o data in fata la start dar era multime mare de oameni acolo si nu am reusit. Mai am o sansa la Hercules Maraton daca ma postez in fata cu o ora inainte de start si stau acolo cum faceam la celebrele cozi la portocale din timpurile “pre-democratice”.

Primul segment pe care nu il stiam a fost cel de urcare pana la Diana. Acum inteleg de ce s-a plecat la rupere… cei care stiau traseul au vrut sa fie cat mai in fata pe poteca single track care urca la Coltul Chiliilor. Eu am plecat ca de obicei moderat dar aveam resurse sa depasesc pe acea poteca, in schimb nu prea am avut pe unde si am fost nevoit sa ma adaptez vitezei celorlalti desi in mare parte am alergat-o usor. Odata scapat de pe acea poteca, urcarea spre Diana a fost la pas dar intr-un ritm bun datorita faptului ca am mai invatat sa urc in bete. Coborarea de la Diana catre Plaiul Foii mi-a placut si am tras destul de tare. Cred ca a fost cea mai rapida coborare pe un teren cu astfel de inclinatie si dificultate dintre toate alergarile mele si asta s-a datorat faptului ca am mai prins ceva tehnica pe coborari. Am ajuns la Plaiul Foii dupa 1h 39 min.

Mi-am invatat lectia la Ciucas X3 si am venit pregatit cu geluri, astfel nu am mai pierdut prea mult timp pe la posturile de alimentare, doar cat sa umplu bidoanele si sa ma hidratez. Fals platul care a urmat dupa Plaiul Foii a fost neasteptat de chinuitor si monoton  dar odata intrat pe urcarea catre Sparlea am bagat din nou betele in pamant si urcarea a fost destul de buna dupa standardele mele. Am incercat, conform planului initial sa iau un gel la fiecare 6 km dar dupa vreo 15 km nu am mai reusit sa ma tin de plan si e posibil ca ceea ce s-a intamplat mai tarziu sa fi fost si din cauza asta.

Portiunea de la Sparlea catre Saua Funduri a fost noua pentru mine, cu urcari care ma faceau sa arunc betele ca sa ma folosesc de maini. Dar nu le-am aruncat, dimpotriva le-am folosit la maximum. Dua 3 h 41 min am ajuns sus in sa destul de obosit sperand la un pic de apa dar n-a fost sa fie… A urmat coborarea catre Table  care s-a facut pe un teren neplacut, poteca ingusta de pamant cu iarba si pe alocuri sapata de ape si calatori. Pe asta nu am reusit s-o cobor prea repede si la un moment dat am bagat varful pantofului drept intr-o radacina de am vazut numai medalii de finisher in fata ochilor. Asta s-a lasat cu inca o unghie care sta sa cada acum. Mai am de alergat si de invatat sa alerg.

Am  trecut si de Table si mai era putin pana la ultimul punct de alimentare de la casa Folea, mai precis un deal de urcat. Asta se intampla pe la km 25…Acolo la baza dealului m-au apucat crampele musculare la cvadriceps. M-am asezat jos si am inceput sa masez muschii in timp ce priveam cum alergatori pe care cu greu ii depasisem pe urcari, acum ma depasesc ei. Am renuntat la numaratoare pe la 20, nu mai avea rost. A venit la mine un om care nu alerga in concurs dar era pe acolo in galerie, mi-a dat apa si mi-a facut un fel de stretching, apoi un alergator mi-a dat o fiola cu Mg. Ahhh, ce dar pretios in acele momente! Am stat acolo pret de 10 min si apoi am urcat cu mare greu acel deal care mi s-a parut mult mai inclinat decat tot ce am urcat in saua Funduri… Ma intrebam cum voi alerga inca apropae 13 km pana la final in astfel de conditii…Alergam acum sub iminenta reaparitiei crampelor si asta inseamna ca mai mult mergeam decat alergam. Am ajuns la pct. de alimentare de la Casa Folea dupa 5 h 1 min, unde am luat ultimele pastile cu electroliti, am baut multa apa si dupa cateva boabe de struguri am plecat.

Urmatorii cativa km au fost o combinatie de urcari si coborari pe care i-am alergat usor pentru ca din cand in cand crampele imi dadeau niste impulsuri si atunci ma opream, daca nu as fi facut asta sigur se instalau iarasi. Am mai facut niste stretching si masaj, privind la alti alergatori trecand pe langa mine….Inca 5 min de pauza… No, asa-i in tenis, mai servesti, mai esti servit…. Incepuse coborarea deja si am decis ca era timpul sa trag mai tare asa ca am dat o folosinta telefonului si castilor pe care le purtasem pana atunci degeaba. Am pus pe “repeat” o piesa de “spart pietre cu capul” si am inceput sa dau la vale cat puteam de repede in conditiile date. Piesa de spart pietre cu capul a functionat destul de bine si am mai recuperat teren reusind chiar sa mai si depasesc. Din cand in cand apareau niste senzatii de durere in muschi dar am decis sa strang din dinti si sa le suport.

Ritmurile electro-dark mergeau in bucla si asa am ajuns la Fantana lui Botorog de unde stiam cat mai este. Dar bucata aceea a fost  destul de grea fiind plat, pe final si destul de obosit. Am hotarat sa alerg constant si fara oprire pana la final ceea ce am si facut. Asfaltul care a urmat drumului pietruit a fost si mai demoralizant dar am depasit acest prag psihologic si am reusit sa alerg segmentul Botorog-finish cu aproximativ 5 min/km iar pe asfalt chiar sub 5. Am  trecut linia de finish la 5 ore 41 min, pe locul 119 in clasamentul general din cei 733 care au finalizat cursa si pozitia 45 la categorie. As fi avut un rezultat mai bun daca nu ar fi fost cele 15 min statice plus timpul pierdut prin alergarea prudenta de dupa crampe… Dar cum spuneam…asa-i in tenis  nu ?

Nu am avut timp sa fac poze in aceasta cursa iar cu putinele poze pe care le am de la fotografii de traseu am facut un scurt video.

Multumesc tipului care mi-a dat fiola cu Mg cand aveam crampe, celui care mi-a dat apa si celor care mi-au dat un sfat sau doar o vorba buna. Ajuta si astea. Una peste alta, un concurs frumos, bine organizat, o alergare frumoasa chiar daca au fost si evenimente neplacute, paste bune la final si atmosfera care te face sa simti ca apartii unui grup de oameni aparte.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s