Ciucas X3- un concurs veteran care promite multe…

…si a livrat tot ceea ce a promis, ba chiar mai mult.

Imi plac foarte mult concursurile de alergare montana. Imi plac si mai mult astea care au in denumire un “X”. Unde vad “X” o iau razna 🙂 . Pentru mine X-ul inseamna aventura si  explorarea naturii si necunoscutului  dar mai ales a naturii interioare, a mediului intern unde se gaseste mare parte din fiinta noastra.  Dupa ce am aflat ca s-a anulat Transilvania Trail Traverse la care imi doream sa merg, am cautat un alt concurs care sa mai puna o caramida la dificultatea celor  anterioare. Numai bine ca am aflat de Ciucas X3 si mi-am spus ca  dupa 4 concursuri montane cu distante cuprinse intre 18 si 30 km, a venit timpul pentru primul maraton montan.

Am ajuns la Cheia odata cu intunericul dupa o cursa nebuna pe asfalt. Cu masina. Acolo m-am intalnit cu parintii care aveau treaba la Brasov si au venit special la Cheia ca sa-mi aduca fructe de acasa. In 3 minute am umplut portbagajul cu vreo 20 de kg de struguri, rosii, prune, mere, smochine si cele mai bune rosii cherry. Hotelul meu pentru aceasta alergare a fost masina. Cu greu am reusit sa fac loc saltelei gonflabile printre laditele cu fructe si restul bagajului. Apoi am fost sa imi iau kitul si cand am dat cu ochii de panoul cu participant am zis ca nu-i adevarat. In total au fost aproximativ 1400 de oameni inscrisi, ceea ce este foarte mult (in sensul bun) pentru un concurs de alergare montana. Dar cum spuneam, X3 are “pedigree” si  nu mi-a fost greu sa vad asta uitandu-ma in urma la celelalte editii, desi a fost prima mea participare la acest concurs. Alergarea  in general si  cea montana  in special incepe sa devina sport national in Romania. Ceea ce e minunat.

Atmosfera faina in Sala Sporturilor, centrul de comanda si control, am revazut cu placere oameni pe care i-am cunoscut sau intalnit la alte concursuri, am cunoscut si unii noi. Inca de la procedura de ridicare a kitului se vede nivelul de organizare al evenimentului. Ca un ceas mecanic bine acordat. Kitul luat, tricoul probat, direct in sacul de dormit si la somn. Am oarece emotii pentru maratonul de maine.

M-am trezit cu 3 ore si jumatate inainte de start. A urmat ritualul specific inainte de concursuri: baut apa, toaleta, mancat 2 banane si niste curmale, alergare de incalzire, toaleta, baut apa, iar alergare si iar toaleta. Plus inca o banana. Strategia mea pentru acest prim maraton a fost sa incep usor si  sa mentin un ritm constant dar suficient de usor cat sa imi permita sa nu ma opresc deloc. Pana acum  nu m-am oprit deloc in nici un concurs, am fost mereu in miscare, fie alergare fie mers  pe urcare. Mi-am propus sa termin in 5 ore.

Mai sunt 15 min pana la start, o trupa bate tobele, marea de alergatori imbracati in toate culorile  e in asteptare. E un fel de frenezie, dar una placuta, pozitiva. Ultramaratonistii -o specie de oameni aparte, intre care  de mult visez sa ajung- au plecat la 6 dimineata. Se fac ultimele verificari, ajustari ale echipamentului, ceasurile de alergare bipaie aproape simultan…. 3, 2, 1… peste 1200 de alergatori pornesc intr-o aventura, pentru unii noua, pentru altii e ca o prajitura din care au mai mancat, dar e atat de buna incat mai vor. Plutonul se intinde ca un sarpe colorat pe soseaua care duce in padure.

Traseul maratonului nu e usor, nici nu era de asteptat asta, dar e frumos. Alergarea prin niste chei de-a lungul unui parau  flancat de pereti stancosi inalti este ceva special. La fel este si urcarea pe varful Ciucas care este grea dar rasplatita cu peisaje minunate. Urcarile solicitante alterneaza cu forestierele alergabile si curbele de nivel. Un traseu care nu m-a plictisit si m-a tinut in prize tot timpul.  Restul e poveste de alergare montana. Fiecare dupa planul lui si puterile lui.

La un moment dat am acelasi ritm cu un alergator de 50+ ani si aflu ca a mers la cateva ultra.  Ii spun ca e primul maraton si ce timp vreau sa scot dupa care imi zice sa fiu realist  si sa ma bucur de 5 ore 30 min. Omul are experienta, stie ce spune, dar intr-un sertar ascuns al mintii mele e un biletel pe care scrie ca pot si mai bine de atat.  Surprinzator este ca nu m-a durut nimic si nu am avut incidente neplacute.  Am alergat intr-un fel pe care l-as numi “fluid si  elegant” si am trecut linia de finish dupa 5 ore si 18 min. Lectie invatata pentru viitor: mai putin timp petrecut la punctele de alimentare prin planificare mai inteligenta a cursei in ceea ce priveste alimentatia si hidratarea. SI muuult antrenament.

Happening din alergari pe munte 🙂 La coborarea de pe vf. Ciucas o fata in spatele meu imi cere ajutorul. Are crampe si ma intreaba daca am Mg. Nu am dar ii dau 2 pastile cu electroliti care contin si ceva Mg. Dupa 3 min ajungem la o cotitura in traseu unde sunt 2 voluntari care indruma. Fata afla cu surprindere ca este prima sau a doua care trece pe acolo. Ii spun ca are sanse mari la podium si cu impulsul electrolitilor, al vestii si al incurajarii mele, ii da tare inainte. Dupa cateva zile ma contacteaza si imi spune ca a iesit pe podium datorita mie (pastilelor mai precis 🙂 ).

Am facut si un scurt clip in care am incercat sa surprind cate putin din acest concurs frumos si acest eveniment remarcabil. Vizionare placuta!

 P.S. Traseul a fost bine marcat, puncte de alimentare suficiente si bine dotate, o organizare generala foarte buna si multi voluntari care stiau cu ce se mananca un concurs de genul asta. Plus fotografi care  fac posibil sa avem amintiri  frumoase. Toate astea fac din  Ciucas X3 un concurs care nu se dezminte de reputatia pe care si-a facut-o in timp. Unul de elita.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s