Revenire in forta ! Impingerea limitelor fizice si mentale!

Nu am mai scris demult pe blog.  Am trecut printr-o perioada de schimbari de tot felul incepand cu orasul in care locuiam. Nu am avut nici dispozitia necesara si in afara de poze cu mancare nu imi venea nimic in cap despre care sa scriu. Am vrut sa abordez minunatul subiect al perioadei estivale a nuntilor dar cei de la catavencii.ro mi-au luat-o inainte si sunt mai talentati decat mine in condei. Oricum poze cu ce am mai mancat in  ultima vreme am pus ocazional pe Facebook ca sa nu imi dezamagesc “fanii” 😀 .

 Asa ca am alergat mult si am facut exercitii fizice cu greutatile, printre altele. In ce priveste alimentatia, in ultimele luni a fost peste 95% cruda in care fructele ocupa o medie de minim 75 % dar sunt zile destul de multe  in care mananc chiar si peste 90% fructe. La fel ca si pana acum, mi-am pastrat obiceiul de a incorpora in shake-uri diverse pulberi cu o mare concentratie nutritiva precum si pudre proteice din plante ca parte din alimentatia post workout. Fiecare cu obiceiurile lui :). Dar destul despre mancare.

Megalergare 34km-3 ore

Astazi mi-au lipsit 8 km pana la un maraton. In ton cu precedenta incercare de efort prelungit pe stomacul gol, astazi am comis-o iarasi. De aceasta data fara sa vreau. Cel putin nu de la bun inceput. Am pornit ca de obicei la alergarea de sambata dimineata pe stocul gol dupa doar un pahar de apa enzimatica facuta din lamaie, menta si oregano  combinata cu putin chefir de apa. De obicei alerg intre 50 si 75 min. adica intre 8 si 12 km. De aceea nu ar trebui sa fie o problema faptul ca plec cu rezervorul gol la drum.

CAM00009

Inconjor lacul si prind turma de capre catzaratoare care mi s-au parut amuzante. Imi dau tricoul jos  ca sa nu fac “bronz de tractorist”. Asa se regleaza mai bine si temperatura corpului si nu ma supraincalzesc.  E cald ca naiba  aici si acum. Cand ajung din nou la pod se facusera 9,5 km la care s-ar fi adaugat inca 2,5 daca m-as fi intors acasa deci imi iesea “norma” de alergare. Dar ma simteam bine si voiam sa continui asa ca ma uit in toate partile si alergasem peste tot in afara de soseaua nationala. Asa ca pornesc in directia aceea cu gandul sa alerg vreo 20 de min.

CAM00012 CAM00011
Ma simteam bine, stare la care contribuia si noua (pentru mine) descoperire muzicala, Lana Del Ray, ale carei melodii, originale si remixate le-am ascultat pe parcursul intregii alergari. Astfel am oferit un spectacol gratuit participantilor la trafic, din masini si din carute, care au putut vedea cum se poate alerga si dansa in acelasi timp 😀 . Ma rog, dans e mult spus, mai degraba niste miscari  dictate de ritmul alergarii. Dar  rezervele de glicogen din ficat si muschi dau semne de terminare si  ma simt  cam obosit. Ochesc un dud pe marginea drumului si cum imi plac foarte mult si nu pierd nici o ocazie de a le manca atunci cand le gasesc, nu o pierd nici pe aceasta. Sezonul lor este pe terminate si nu prea mai sunt, cu greu reusesc sa adun vreo 2 pumni dar sunt  nectar coborat parca direct din Olimp pentru foamea si nevoile mele.
CAM00016CAM00015

Drumul e lung, drept  si plictisitor fara muzica. Se impune un selfie care surprinde neglijenta cu care am mancat dudele 😛 . Ma gandesc  daca ar trebui sa ma intorc dar fructoza dudelor parca imi schimba starea  de spirit. decid sa continui; trec peste poduri, urc dealuri, traversez sate, cai ferate, sunt claxonat de TIR-isti si alti soferi “entuziasti” 🙂 Incep sa am oarece dureri in soldul si genunchiul stang. Ma gandesc serios la intoarcere mai ales ca nu s-a facut primavara cu doar 2 pumni de dude. Dar vara s-a facut si caldura innabusitoare imi aminteste asta destul de des. Uite asa,  se vede orasul de la borna de 11 km din afara lui . Adica nu se prea vede 😛 .

CAM00017

11 km este o cifra  frumoasa, nu atat pentru ca e rotunda cat mai ales pentru ca e intreaga, asa ca decid sa las restul de 38 de km pana la Craiova,  pentru alta data 😛 . Ca de obicei, intoarcerile sunt cele mai grele, cel putin pentru mine. Acum incepe adevarata lupta cu oboseala fizica, care in curand se transforma in epuizare, si cu mentalul meu. Nimic nou in asta, sunt obisnuit, stiu ca asa se intampla de fiecare data cand incerc sa imi imping limitele mai departe decat au ajuns pana atunci. Stiu la ce sa ma astept si totusi e al naibii de greu.

CAM00021 CAM00020

Apa mi se terminase cu putin inainte de a ajunge in  singurul sat de pe traseu. Acolo cer apa de la un bar dupa ce sunt intrebat de unde vin  si incotro ma indrept. Nu stiu ce sa-i raspund pentru ca nici  eu nu am raspunsul la intrebarile astea. Imi da apa chiar si dupa ezitarea mea in a raspunde. Dar se pare ca femeia nu voia sa stie decat  din ce localitate vin si unde ma duc.  Asta stiu sa-i spun. Ma hidratez putin si apoi iscodesc  oportunitati de realimentare cu  fructoza gratis, asa cum imi place mie 😀 . Gasesc oportunitatea in forma unui prun cu fructe mici dar gustoase. Inca un dar trimis de Olimp 🙂
CAM00018 CAM00019

Bag cateva in regim de urgenta si apoi iau cate imi incap in pumn pe care le mananc in timp ce alerg. Parca mai merge asa, e ceva mai bine. As mai fi stat sa mananc dar imi staruie in cap cuvintele tatalui meu din vremea cand mergeam la prasit la camp de dimineata pana seara : “Sacul plin nu se mai indoaie” 🙂 . Dar nici cel gol nu sta in picioare totusi. Asa ca toata viata e o cautare a unui echilibru in mancare si in toate. Continui catre casa motivat de faptul ca am lasat geamurile deschise si voi gasi in casa un cuptor cel putin la fel de incins precum cel de pe asfalt. Sunt foarte obosit si asta nu reuseste sa ma motiveze prea mult. Lucru vizibil si in poza in care ar trebui sa afisez macar un mic zambet de multumire dupa realimentarea cu apa si fructe. Dar sunt prea obosit. Mai aveam vreo 5-6 km la momentul pozei. Alerg incet  si din cand in cand cu mici puseuri energetice date de muzica.

CAM00022

Ajung la pod, un fel de reper sfant pentru starea mea de epuizare. Durerile descrise incepute mai devreme incep sa fie destul de deranjante. Mai am 2,5 km dar mi se pare ca ar fi cel putin dublu. Jumatate din distanta asta e in urcare. La deal alerg intr-un ritm lent. Ultimul kilometru e hardcore mai ceva ca in filmele de gen. Ajung totusi  in alergare, fara sa merg deloc. Imi ia ceva timp sa urc etajele, 3 la numar, destul de mult as zice, judecand dupa cum ma depaseau pe scari cativa pensionari. Si se stie ca la noi in tara pensionarii nu prea sunt in forma.

CAM00028shake recuperare

Timpul de pe cronometru contorizeaza doar alergarea, de cate ori m-am oprit, l-am oprit si pe el. Dupa ce fac un dus intr-o unitate de timp echivalenta cu un an lumina, imi prepar shake-ul mult visat pe drum. Noul meu blender  de 1300 W omogenizeaza apa cu banana, coacazele si capsunile  inghetate, siropul de curmale, pudrele proteice si alte pulberi. E ceva de vis  gustul, il simt cum imi intra direct in sange in timp ce incep sa scriu pe blog.

Probabil o sa ma resimt urmatoarele zile, dar cel putin acum simt ca a meritat sa alerg 32 de km din care prima jumatate nemancat si restul cu 2 pumni de dude si 2 de prune mici. Nu stiu daca maine o sa mai simt asta 🙂 . Mi-am explorat nu doar limitele  ci si dedesubturile incurcate ale mintii si am invatat ca atunci cand crezi ca esti terminat, de fapt mai poti mult.

Live fast, DON’T die young, be wild and true to yourself ! Never stop exploring!

Like, Share & Subscribe daca ti-a placut !

Advertisements

One thought on “Revenire in forta ! Impingerea limitelor fizice si mentale!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s