Pietrosul Rodnei- o noapte de supravietuire si o zi de catarat

noiembrie 2013

In sfarsit s-au aliniat planetele ca sa pot merge si eu pe munte. Destinatia a fost varful Pietrosul, aflat la 2303 m deasupra marii, in muntii Rodnei. Dupa cateva ore pe drum impreuna cu partenerul de tura, Florin de la 360 DEGREE, am ajuns la Borsa, punctul de plecare in traseu, si totodata cel mai nordic punct al tarii atins de mine.

 CAM01039Ploaia ne tine pe loc in Borsa pret de vreo 2 ore, dupa care speculam o bresa in plafonul de nori si pornim. In spate, vf. Pietrosul, cu a sa caldare glaciara asteapta. Nu neaparat pe noi. Dar oricum asteapta acolo de niste milioane de ani… Zapada a ajuns mai devreme aici, noi mai tarziu.CAM01045Bocancii noi carora nu apucasem sa le fac rodajul, incep sa imi faca bataturi in calcaie. Intai la piciorul stang, apoi la dreptul, in spiritul egalitatii. Aplic plasturi speciali dar deja e prea tarziu. Incerc sa ma impac cu gandul ca durerea ma va insoti de acum incolo tot drumul. Deci am doi parteneri acum. CAM01056Totusi bucuria de a ma afla acolo si peisajele montane ma fac sa mai uit de durere, macar cateva minute, in timpul pozelor.CAM01067Ne apropiem de cabana meteo Iezer aflata la marginea caldarii Pietrosului si de lacul glaciar cu acelasi nume.CAM01068Cainii de paza isi fac datoria si ne anunta prezenta meteorologului de serviciu, care ne intampina si ne invita inauntru. Suntem tratati cu ceai cald, bors de fasole si ospitalitate specifica oamenilor de munte. Majoritatii lor, oricum. Socializam cu meteorologul aflat in ultima  zi  din tura de serviciu. La invitatia lui, petrecem noaptea in cabana, lucru care ne prinde bine.

CAM01094Dimineata, dupa dejun, ne luam ramas bun de la gazda noastra si ne indreptam spre lac, unde montam cortul la o oarecare distanta. Apoi ne echipam si pornim ascensiunea pe versantul din stanga al caldarii glaciare. Planul era sa ajungem in creasta, sa o parcurgem pana pe varf apoi sa coboram inapoi pe traseul de vara.CAM01102Progresam repede, in scurt timp cortul meu cel rosu ajunge doar un punct minuscul pierdut pe fundul vaii glaciare.CAM01107

CAM01116Ne apropiem de limita plafonului de ceata, moment potrivit pentru cateva poze. CAM01117 CAM01131Dupa inca o vreme prin ceata, iesim in creasta principala, a carei cadere abrupta in caldare impune respect si oarecare precautie.CAM01138In ciuda durerii provocata de bocanci la fiecare pas, ma bucur de tot ce vad si simt. Sunt prezent in acel moment si in acel loc.CAM01148Cat mi-a lipsit asta ! Prea mult a trecut de la ultima incursiune in munti. Din pacate ceata groasa nu ne da voie sa vedem peisajul. Suntem limitati la o vizibilitate de aproximativ 20 de metri.CAM01158Si asa, pierduti ca “magarii in ceata” ajungem pe varful Pietrosul. Numai ca noi stim unde suntem spre deosebire de ipoteticii magari.CAM01172Merita sa cari banane in rucsac. A fost recompensa perfecta pe varf alaturi de prajiturelele din mere deshidratate, in ciuda lipsei vizibilitatii. De fapt, fata mea spune totul.

CAM01173Despre ce mananca un vegan (in speta, eu) intr-o tura montana voi vorbi intr-o postare separata.CAM01176Dupa mai bine de 40 de minute petrecute pe varf, mancand, vorbind, admirand…ceata 🙂 dar totusi bucurandu-ne, incepem coborarea pe traseul de vara. Aici zapada e prezenta deja de mai bine de o saptamana. CAM01181Pe acest versant schiaza iarna “meseriasii” …big mountain ski…CAM01184Iesim usor usor din ceata. Ajungem la cort la ora prevazuta, adica dupa amiaza inca pe lumina.CAM01187Bagam ceaiuri calde, ceva mancare, dupa care exploram putin imprejurimile, si intunericul ne prinde in  cort pregatiti de culcare. Acum urmeaza “distractia” 🙂 Si eu si Florin am subevaluat temperaturile montane, in paralel cu supraevaluarea sacilor nostri de dormit care  erau de 2 sezoane. Si ghici ce? Iarna nu e unul dintre ele… Se pare ca in acea noapte, conform meteorologului de serviciu, a fost cea mai friguroasa de pana atunci. -2 gr. C

CAM01205Asa ca facem noapte alba,  perioade scurte de somn  iepuresc, urmate de reprize de veghe si tremurat. Cel mai greu imi e sa ies la pipi… Negociez pret de vreo juma’ de ora cu senzatia, dupa care ea are castig de cauza. Fac efortul sa ies din sac si ma loveste un val de frig… ies din cort, ma loveste un vant incredibil de rece. Compensarea vine tot din partea naturii, sub forma unei nopti foarte clare, luminata de o luna mai ceva decat un bec de 100 de Wati cosmici 🙂 ce lumineaza incredibil creasta si muchiile din jurul nostru. Din pacate telefonul meu nu stie sa faca poze nocturne. Pe la 3 dimineata, impinsi de frigul insuportabil,ne invrednicim  sa iesim din saci ca sa punem pe noi ultimele ramasite de haine pe care le mai aveam.  In felul asta supravietuim pana dimineata…CAM01206Sunt la al treilea experiment de genul asta adica testarea limitelor, primul 2008 de 1 mai cu un sac de dormit de “Metro” si acelasi scenariu cu toate hainele pe mine si plancton toata noaptea; al doilea in 2009 in ultima zi de toamna si prima de iarna, cand am dormit intr-un mic adapost pentru animale acoperit dar fata pereti… acelasi sac de “Metro”, acelasi scenariu, dar cu un plus de zapada pe mine 🙂  ambele aventuri in muntii Rarau. De mult nu am mai asteptat cu atata nerabdare dimineata si caldura binefacatoare a stelei noastre. Iarba e acoperita de bruma groasa, la fel si cortul, iar lacul a prins o pojghita subtire de gheata. Inghetati suntem si noi.CAM01210

Dupa tabieturile de dimineata, pornim intr-o misiune ambitioasa, si anume sa ajugem pe varf parcurgand o muchie presarata cu  portiuni de catarat si segmente aeriene, foarte expuse. Florin nu prea voia temandu-se de stanca uda combinata cu bocancii lui alunecosi, dar a cedat la insistentele mele si la vederea maretiei peisajului si a soarelui. Si la insistentele mele foarte insistente 😀CAM01224

Ce e si vremea asta din munti….. ieri ceata, noaptea super frig, si azi cald si vizibilitate infinita. Si o mare de nori fantastica, ceva nemaivazut nici macar de Florin… si el umbla mult pe munti…CAM01233

Atacam muchia in forta dar cu precautie si dupa evaluarea atenta a riscurilor. CAM01235

Ce ne mai place  !!! 😀CAM01242

Cand cataram ce putem, avand in vedere ca totusi, cataram la liber, cand ocolim ce e prea riscant. Ne aduce aminte de aventuri din trecut .CAM01251

Not for the faint hearted !

aCastigam altitudine si suntem rasplatiti pentru asta. Undeva acolo jos, invaluita in ceata este cabana meteo.

CAM01263

Si cataram cel mai inalt perete de acolo pe care l-am intalnit… Catararea la liber te face constient de tine si de mediul inconjurator la maximum… O greseala acolo ar fi  dat de lucru PROTV-istilor:  “2 turisti neechipati…bla bla bla”. Dar eu detest PROTV-ul, asa ca…. sunt inca aici 🙂CAM01267

O daaaaaaaaa 😀 Ce-mi mai plac traverseele !CAM01270

Dar mai si ocolim un monstru de perete pe care fara echipament specific de escalada nu l-am fi putut aborda… Nu ca nu s-ar putea 😉CAM01272

In spatele meu este versantul stang pe care am urcat ieri cu pornire undeva din dreapta mea.CAM01275

Ne rezervam timp si de o panorama, ca doar suntem in vacanta…CAM01291

Caldarea glaciara in toata maretia ei.CAM01296

Si muchia pe care am urcat care se termina cu un versant destul de abrupt innierbat si presarat cu stanci si gheata, perfect pentru coltari si pioleti. Dar despre asta in episodul urmator.CAM01297

Urcam si ultimul obstacol, foarte expus si aerian, unde o cadere s-ar fi terminat aproape de cort… acesta fiind precursorul teleportarii 🙂 din pacate nu in viata. Am iesit in creasta, bucurosi amandoi ca am reusit sa facem asta fara incidente pe un traseu cu un grad de risc deloc neglijabil.

b

Dupa inca 10 minute suntem pe varf si de data aceasta natura nu mai e zgarcita cu noi.CAM01302

Valorificam cu telefonul oferta generoasa a muntilor nostri. Cuvintele sunt de prisos nu ?CAM01312Efectul “fantoma” surprins de Florin in timpul unei panorame.

CAM01315

Da, acolo departe e Ucraina.CAM01317

CAM01321

Dupa mai bine de 40 de miunte pe varf, in care ne-am umplut mintile si sufletele cu lucruri frumoase, am inceput intoarcerea, parcurgand creasta pe care o facusem ieri, dar in sens invers.CAM01323

Si muchia pe care am urcat ca sa ajungem aici, in toata slendoarea ei.CAM01324

Caldarea glaciara a Pietrosului si limba de ceata care incearca timid sa se strecoare in ea. Dar pana dupa amiaza tarziu nu a avut  nici o sansa. CAM01325

Traseul de intoarcere are si el momentele lui unice.

CAM01329

Zigzag-ul traseului de vara inzapezit, situat pe versantul skiorilor de freeride si bigmountain, pe care visez sa il skiez si eu intr-o zi in viata asta…CAM01341

Acesta este versantul pe care l-am ales ca ruta de coborare din creasta. Arata destul de inclinat pentru ca e destul de inclinat.

CAM01342Ultima incercare a fost traversarea unei portiuni cheie, presarata cu gheata, pe care am negociat-o cu atentie mare, stiut fiind ca majoritatea accidentelor montane se produc la coborare. Luand in considerare faptul ca am facut un traseu nu foarte lejer dupa o noapte practic nedormita, suntem amandoi bucurosi si recunoscatori ca am ajuns cu bine jos.

cIn acea seara am strans cortul si am cerut gazduire la noul meteorolog, care ne-a primit. Nu mai puteam indura inca o noapte de frig si nesomn. A doua zi am hotarat sa coboram, intrucat se anuntau 2-3 zile de ploaie si ceata, chiar daca am fi vrut sa mai ramanem. Asa s-a terminat o tura frumoasa si unica in felul ei.

Like & Share daca v-a placut !

Advertisements

One thought on “Pietrosul Rodnei- o noapte de supravietuire si o zi de catarat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s